Pandemia COVID-19 a impus consecințe uriașe, inclusiv pierderi economice și amenințări la adresa sănătății umane, care afectează încă multe aspecte din întreaga lume. Ca urmare, a apărut imediat necesară studierea impactului asupra sistemului de aprovizionare cu alimente și siguranței alimentelor.  Iată concluziile unui raport în acest sens, rezumat în lucrarea cu titlul ”COVID-19 pandemic crisis and food safety: Implications and inactivation strategies”, publicată în Trends in Food Science & Technology Journal.

Provocări semnificative

Sistemul alimentar este cuprinzător, total interconectat și are potențialul de a aborda securitatea alimentară, siguranța, nutriția, calitatea și alocarea producției. Produsele alimentare necesită adesea ingrediente pentru formulări cu mai multe elemente care nu sunt disponibile la nivel regional.

Lipsa unor astfel de ingrediente poate duce la provocări semnificative pentru producătorii de alimente. Astfel, este de conceput că un astfel de sistem a fost creat la mai multe scale, de la nivel industrial, la nivel regional, de stat, de țară și global (Bhunnoo, 2019).

Cu toate acestea, capacitatea de producție, pentru a satisface cererea globală de alimente, atrage o atenție deosebită. Organizația pentru Alimentație și Agricultură (FAO, 2020a) a declarat că pandemia COVID-19 afectează agricultura, în ceea ce privește oferta și cererea de alimente, legate direct de securitatea alimentară, care este, prin urmare, expusă riscului.

Un lanț de aprovizionare cu alimente este o verigă care conectează sistemele agricole la mesele consumatorilor prin procese de producție, ambalare, distribuție și depozitare. Ca urmare, în timpul pandemiei COVID-19, toate categoriile lanțului de aprovizionare cu alimente au fost extrem de compromise (Ivanov și Dolgui, 2020). Siguranța alimentară este unul dintre cei patru piloni ai sistemului alimentar care a fost grav afectat de pandemia COVID-19 (Gal-anakis, 2020).

În lanțul alimentar, etapa de consum este cea mai importantă

În ciuda tuturor standardelor de siguranță puse în aplicare în toate părțile lanțului alimentar, ultima etapă, cea de consum, are nevoie de cele mai multe considerații de siguranță la nivel de consumator, deoarece aceasta este în mod clar principala sursă de infecție.

De asemenea, este extrem de important ca sectorul alimentar să se asigure că alimentele sunt sigure și nu prezintă niciun risc pentru sănătatea consumatorilor, în nici un stadiu al procesului, chiar și în momentul de față. În plus, există măsuri preventive: de exemplu, în timpul preparării alimentelor.

De exemplu, la începutul crizei, multe restaurante, cafenele și autorități sanitare din Europa Centrală au încetat să servească fripturi și alte produse din carne, ca măsură de precauție generală împotriva virușilor și agenților patogeni, chiar dacă transmiterea alimentară a SARS-CoV-2 nu este susținută de dovezi (Euractiv, 2020). Mai mult, unele companii, cum ar fi cele care efectuează prelucrarea cărnii, au încetat în totalitate producția în timpul pandemiei COVID-19 (Reiley, 2020).

Cererea de alimente a scăzut

Ca urmare, cererea de alimente a scăzut ușor în zilele noastre, din cauza nesiguranței și a capacității de cumpărare în scădere a oamenilor. Apoi, după cum se știe, cererea de alimente se referă la dorința și capacitatea consumatorilor de a plăti bunuri și servicii specifice într-o anumită perioadă de timp.

Mai mult, aceste condiții pandemice, pe termen lung, ar putea crea o situație înrăutățită, din cauza lipsei de venituri și a pierderilor de locuri de muncă (FAO, 2020b).

Un deficit de produse alimentare este inevitabil, în condiții de blocare atât de stricte, timp în care cele mai multe activități logistice s-au oprit. Însă, deja, EFSA a raportat că mai multe comenzi ale produselor alimentare de la companii online, precum Zomato și Swiggy, au fost interzise, din cauza amenințării cu infecții și alte pericole.

Insecuritatea alimentară crește din cauza crizei economice, iar numărul persoanelor cu care se confruntă insecuritatea alimentară la nivel mondial s-ar putea dubla, până la sfârșitul anului 2021 (Programul alimentar mondial, 2020).

Atât țările în curs de dezvoltare, cât și cele dezvoltate, se confruntă cu aceeași situație din cauza insecurității alimentare crescute în timpul crizei sanitare, în timp ce grupurile de populație vulnerabile și cu venituri mici sunt afectate mai sever (Fitzpatrick, Harris și Drawve, 2020).

Accesul la alimente sigure, sănătoase

Ca urmare, autoritățile guvernamentale trebuie să joace un rol vital în sprijinirea accesului la alimente sănătoase (FAO, 2020c). Securitatea alimentară necesită ca toată lumea să aibă acces nelimitat la alimente care să le permită să își satisfacă nevoile de bază (Rosales și Mercado, 2020).

Neacționarea rapidă implică o criză alimentară iminentă, care va avea cel mai mare impact asupra celor mai vulnerabile grupuri de populație. Managementul ar trebui să mențină funcționarea lanțurilor globale de aprovizionare cu alimente și să reducă impactul pandemiei asupra sistemelor alimentare.

La rândul lor, programele sociale ar putea atenua efectele crizelor pe termen scurt. În prezent, aproximativ 820 de milioane de oameni reprezintă cele mai vulnerabil grup care suferă de foame cronică și care nu consumă suficientă energie calorică,  pentru a duce o viață normală (FAO, 2020a).

Acest grup de oameni nu își poate permite întreruperea mijloacelor de trai sau accesul limitat la alimente, așa cum a fost creat de o situație precum pandemia COVID-19. Consecințele ar putea fi grave, începând cu răspândirea virusului în țările în care acești oameni trăiesc și cu sisteme de sănătate limitate.

Un al doilea grup vulnerabil, micii fermieri, ar putea fi împiedicat să lucreze pe terenurile lor și să acceseze piețele, pentru a-și vinde produsele sau pentru a cumpăra semințe și alte intrări esențiale. Al treilea grup vulnerabil sunt copiii din familii cu venituri mici, care sunt în principal hrăniți cu alimente oferite de programele sociale.

Suspendarea acestor programe din cauza pandemiei pune în pericol securitatea alimentară și nutriția acestora și, prin urmare, le limitează capacitatea de a face față bolilor (FAO, 2020d). Astfel, fiecare țară trebuie să își direcționeze acțiunile, pentru a menține programele de hrană socială, luând în același timp măsurile necesare pentru a evita transmiterea virusului.

Provocări pentru siguranța alimentelor

Este nevoie de o varietate de protocoale pentru a preveni riscurile inutile pentru sănătate. Sistemele eficiente de control al alimentelor sunt esențiale pentru protejarea sănătății și siguranței consumatorilor.

Noul cadru global de comerț alimentar pune responsabilități semnificative, atât asupra țărilor importatoare, cât și asupra țărilor exportatoare, pentru a-și îmbunătăți sistemele de siguranță alimentară și pentru a adopta și executa politici de siguranță alimentară bazate pe risc.

Între timp, legile comerciale existente necesită punerea în aplicare a unor cerințe definite privind siguranța alimentelor, astfel încât încurajarea unei mai mari integrări comerciale va necesita un accent mai mare pe siguranță și bunăstare.

Astfel, ar trebui să se concluzioneze că siguranța alimentară are un impact atât asupra marjelor intensive, cât și pe cele extinse în comerțul intern și internațional, în timp ce producătorii pot prefera piețele informale, dacă vor considera că criteriile formale de protecție a alimentelor sunt prea grele. Prin urmare, siguranța alimentelor are implicații comerciale.

Ce va fi în perioada post-Covid?

Preocupările privind siguranța alimentelor în ceea ce privește epoca post-COVID-19 sunt masive, iar experiența în instrumentele de ameliorare ale acestora este redusă. Criza COVID-19 începe să concentreze atenția autorităților asupra problemelor majore de securitate alimentară și sănătate, inclusiv riscurile privind securitatea alimentară și modalitățile de reducere a acestora, precum și o mai bună comunicare, atât cu publicul larg, cât și cu sectorul alimentar privat.

Provocarea majoră a pachetului de redresare va fi de a reduce decalajul de implementare a politicilor, făcând astfel din siguranța alimentară și practicile igienice noul reper de la fermă la furculiță.

Răspunsul COVID-19, între toate părțile interesate, inclusiv guvernele, industria agroalimentară, autoritățile de reglementare și consumatorii, are potențialul de a schimba siguranța alimentară, iar promovarea unei astfel de cereri depinde parțial de cercetările viitoare, în ceea ce privește costurile siguranței alimentare, performanța evaluări și comunicarea riscurilor (Roy, 2020).

Rolul alimentelor, ca purtător de viruși, este cercetat intens de multe autorități, cum ar fi EFSA și FDA, pentru a controla răspândirea COVID-19 la nivel mondial. Aceste organisme au propus limitări și au făcut sugestii de cercetare viitoare, pentru siguranța alimentelor, în epoca post-COVID-19.

Pandemia COVID-19 cauzată de SARS-CoV-2 a adus schimbări în fiecare sector din lume, precum și în diferite aspecte ale vieții noastre de zi cu zi. În cadrul pandemiei și a viitoarei perioade, industria alimentară ar trebui să respecte cu strictețe sistemele de management al siguranței alimentelor (FSMS), bazate pe principiile punctului critic de control al analizei pericolului (HACCP), în fiecare etapă a procesării, fabricării, ambalării și procesul de comercializare pentru a preveni contaminarea alimentelor.

Sunt necesare studii suplimentare

Deși coronavirusurile nu se pot înmulți în alimente (au nevoie de un animal sau o gazdă umană), sunt necesare mai multe cercetări pentru a gestiona riscurile, atunci când se manipulează alimente crude, cum ar fi carne, pește, creveți și ouă. În plus, ar trebui efectuate cercetări intensive pentru a descoperi materiale mai sigure pentru ambalarea alimentelor și modalități de evitare a contaminării încrucișate.

Faza post-pandemică poate avea ca rezultat revizuiri majore ale sistemelor alimentare cu accent special pe rezistență. Până la criza pandemiei, discursul din cadrul comunității de cercetare a alimentelor a fost dominat de proiectarea și fabricarea de alimente sănătoase și sigure.

Principalele probleme sunt relevante pentru durabilitate, economia circulară, eficiența energetică, a utilizării apei și practicile ecologice ale produselor și proceselor. Una dintre cele mai mari provocări din planificarea crizei este dezvoltarea sistemelor alimentare suficient de rezistente pentru a continua să funcționeze.

Hecht, Biehl, Barnett și Neff (2019), au identificat mai mulți factori care contribuie la reziliență, la nivel de organizație, în lanțurile de aprovizionare cu alimente:

-planificare formală de urgență,

-instruire a personalului,

-prezența personalului,

-redundanță în aprovizionarea cu alimente,

-infrastructura furnizorilor de alimente,

-locație,

-furnizori de servicii,

-asigurări

-învățare post-eveniment.

Implementarea schimbărilor

Implementarea oricăror schimbări către un viitor mai rezistent pentru siguranța alimentelor, necesită ca părțile interesate cheie, inclusiv industria, factorii de decizie politică, guvernele și consumatorii, să aibă toate un rol activ. Sistemele agroalimentare pot profita de oportunități, pentru a face schimbări, cum ar fi utilizarea mai intensă a alimentelor produse local. Acest lucru ar elimina dependența de transportul și distribuția pe distanțe mari de către terți cu o amprentă de carbon majoră.

Schimbările în paradigma pentru practicile alimentare sigure ar trebui consolidate prin promovarea obiceiurilor de siguranță care au fost dezvoltate și dobândite în timpul pandemiei. Comunitatea în domeniul științei și tehnologiei alimentelor va fi poziționată să planifice strategic și să contribuie la redresarea sectorului alimentar,  în colaborare cu alte discipline și părțile interesate.

Rolul oamenilor de știință și al tehnologilor din domeniul alimentar în elaborarea politicilor guvernamentale și în strategiile de luare a deciziilor trebuie luat în considerare pentru a asigura disponibilitatea lanțului de aprovizionare cu alimente pentru a răspunde oricărei pandemii viitoare.

Deoarece pericolul COVID-19 ar putea fi de lungă durată, nu există nicio alternativă la dezvoltarea unei metode precise și rapide de detectare a SARS-CoV-2 în suprafețele alimentare și în mediul înconjurător pentru a asigura siguranța alimentelor.

Pandemia COVID-19 a adus noi provocări cercetătorilor, pentru a asigura securitatea alimentară prin detectarea SARS-CoV-2 în medii în care alimentele sunt fabricate, ambalate și distribuite.

Trecând la epoca post-COVID-19, industria alimentară și aprovizionarea cu alimente vor depinde din ce în ce mai mult de dezvoltarea instrumentelor bioanalitice relevante, alături de reguli și reglementări, inclusiv bune practici de igienă, curățare, sanitare și menținerea distanței sociale între lucrătorii din alimentație în industrie, toate acestea ar trebui urmate cu strictețe.

Ingestia de alimente nu transmite Covid 19

Criza pandemiei COVID-19 a început o nouă epocă în industria alimentară. Înțelegerea epidemiologiei COVID-19 și investigarea căii exacte de transmitere a virusului nu este simplă. Până în prezent, nu au existat dovezi confirmate privind transmiterea SARS-CoV-2 prin ingestia de alimente și apă.

Cu toate acestea, întrebările rămân fără răspuns, din cauza stabilității SARS-CoV-2 într-o varietate de condiții de mediu și a persistenței sale pe suprafețe frecvent atinse, inclusiv a alimentelor acționează suprafețe.

Prin urmare, evaluarea impactului potențial al virusului asupra siguranței alimentelor este o problemă extrem de importantă pentru guverne, industria alimentară și consumatorii din întreaga lume. Unele strategii eficiente, cum ar fi încălzirea, dezinfectanții chimici și instalațiile UV, pentru a dezactiva virusul, pot fi utile.

Cu toate acestea, sunt necesare studii suplimentare, inclusiv strategii adecvate, pentru inactivarea SARS-CoV-2, prin orientări internaționale, pentru a asigura siguranța alimentelor și pentru a controla pandemia COVID-19.