Dorința de diversificare a consumatorilor de ready meal din România, în general, cu vârste cuprinse între 25 și 25 de ani, poate fi satisfăcută și cu rețete ușor exotice. Iar, companiile românești chiar fac acest lucru, un bun exemplu reprezentându-l firma Angst care, în gama ”Merinde urbane” a inclus numeroase rețete de mâncăruri străine. Pornind de aici, vă prezentăm, ca sursă de inspirație, tradiționalul haggis scoțian.Deliciu cu organe   Haggis este o budincă savuroasă care conține organe de oaie (inimă, ficat și plămâni. În mod tradițional, la prepararea ei se tocată ceapă și se adaugă fulgi de ovăz, smântână, condimente și sare, toate acestea fiind în mod obișnuit învelite în stomacul animalului, deși, acum, se folosește o membrană artificială. Potrivit Larousse Gastronomique, haggis are o textura excelentă, un gust de nucă și o aromă delicioasă.   Deși numele de ”hagws” sau ”hagese” a fost înregistrat pentru prima dată în Anglia în 1430, produsul este considerat în mod tradițional de origine scoțiană, fiind menționat chiar și în textul Imnului Scoției, ca rezultat al poeziei din 1787 a poetului Robert Burns. Haggis este servit în mod tradițional cu piure și un un pahar de Scotch whiskey.   O reteta timpurie este datată în 1615 în manualul ”The Huswife English” (în traducere liberă ”Manualul soției engleze”), întocmit de  Gervase Markham. Dar în această rețetă se vorbește de utilizarea ca ingrediente și a organelor de vită și porc, amestecate cu sânge și ovăz. În cinstea lui Hristos și a Poetului național scoțian   Haggis este servit în mod tradițional, de Crăciun, în ziua de 25 ianuarie, dar și ziua de naștere a poetului național al lui Scoția, Robert Burns. În timpul vieții lui Burns, haggisul era o mâncare a celor săraci, hrănitoare și foarte ieftină, făcându-se din părțile rămase ale oilor, altfel, aruncate. De aici, și sentimentul de mâncare națională și de diferențiere față de englezi.   Acum, haggis este disponibil pe scară largă în supermarketurile din Scoția pe tot parcursul anului, mărcile mai ieftine fiind în mod obișnuit ambalate în carcase artificiale. Uneori haggisul este vândut în cutii sau un recipient care poate fi gătit într-un cuptor cu microunde sau cuptor convențional. Unele haggis-uri comerciale sunt în mare parte făcute din organe de porc, mai degrabă decât din cele de oaie. Există chiar și un Kosher haggis, preparat numai din organe de porc, dar în deplină conformitate cu legile dietetice evreiești! Haggis poate fi folosit ca ingredient în alte feluri de mâncare, chiar și în pizza.   Dacă acolo se poate, de ce nu s-ar putea și aici?   Haggis rămâne popular printre imigranții scoțieni din Statele Unite, Canada, Australia și Noua Zeelandă, datorită influenței puternice a culturii scoțiene. Însă, produsul se poate produce cu ușurință în orice țară. În 1971, a devenit ilegal importul haggis în SUA, din Marea Britanie, din cauza interzicerii produselor alimentare care conțin organe de ovine (!?), ceea ce constituie 10-15% din rețeta tradițională. Interdicția cuprinde și plămânii, deoarece fluidele, precum acidul gastric și flegma, pot pătrunde în plămân în timpul sacrificării.   Deoarece haggis-ul nu poate fi exportat în Statele Unite, este în schimb făcut acolo, uneori de către companii scoțiene, folosind rețete vechi de 150 de ani, cu excepția faptului că nu este folosit plămânul ovin, iar membrana este întotdeauna artificială. Așadar, cine de aici se încumetă să producă haggis și în România?