Aflată în somptuoasa sală de festivități a grupului Agricola Internațional Bacău, cu ocazia sărbătoririi celor 25 de ani de activitate, prin fața asistenței se perindă la pupitru fel de fel de vorbitori care, normal de altfel, prezintă realizări, cifre, grafice. Dar se poate întâmpla ca jurnalistului aflat și el acolo să nu i se pară chiar atât de relevante. În păcătoșenia lui și stând lângă oameni frumoși, jurnalistul poate lăsa cuvintele să treacă pe lângă el, gândind însă la dosul palmei trecută peste fruntea obosită a omului care lucrează la Salbac, Europrod, Avicola Lumina, Aibac, Comereal ori Suinprod Siret, imaginându-și privirile salariaților în drumul lor matinal spre locul de muncă, lacrimile lor, sudoarea lor, zâmbetul și bucuria lor din momentului succesului, toate gesturile mărunte care, într-un final, îi definesc drept neam de adevărați gospodari, între gospodarii acestei țări. Cu aceste gânduri și cu aceste sentimente am pornit dialogul cu domnul Grigore Horoi, Președintele de la Agricola Internațional Bacău, dorind să aflu, la ceas de sărbătoare, ce este în sufletul acestui om care se află la conducerea uneia dintre cele mai prestigioase companii din România. Iată-i gândurile. Iată-i sufletul. Iată-i crezul și iată-i speranțele. Învățați de la el și de la cei de la Agricola și, mai ales, fiți fericiți că-i avem!Una peste alta, sunt un om norocosMeat.Milk.: -Și, uite-așa, domnule Președinte Grigore Horoi, au trecut 25 de ani. Cu i-ați putea caracteriza?Grigore Horoi: -Au fost ani extrem de interesanți. Nu știu  cât a fost de relevant mesajul pe care l-am transmis în ședința festivă în care am sărbătorit sfertul de veac de activitate al grupului de firme Agricola Internațional Bacău, nu știu dacă am fost suficient de precis, dar pot spune că am fost o persoană deosebit de norocoasă să lucrez aici și, după ceva ani, să conduc această afacere. Mă rog, unii ar spune că am fost și o persoană ghinionistă, gândind a dificultățile, uneori, uriașe, peste care a trebuit să trec. Dar, una peste alta, pot spune că am fost norocos.   De ce zic norocos? Îi povesteam cuiva că, prin anii 92, 93, când Agricola îl avea ca președinte pe domnul Petru Plăcintă, vizitam foarte des instituțiile statului. Legile se schimbau foarte des, iar noi, fiind lideri indiscutabili ai industriei, participam la construcția lor pentru a putea duce activitatea mai departe. Și, tot mergând, devenisem atât de cunoscut în Ministerul de Finanțe încât portarii ajunseseră să mă confunde cu salariații de acolo. Era firesc să merg, atât timp cât erau multe probleme de rezolvat. Și, așa, eu raportam problemele după ce ele erau rezolvate deja, conducerea de atunci a Grupului fiind mirată dar și satisfăcută de acest lucru. Ei bine, o doamnă de la Finanțe mă întreabă: ”Domnule Horoi, sunt atâtea Avicole în țară, dar iciunul nu vine să se zbată ca dumneavoastră. Avicola aceasta, de la Bacău, este a dumneavoastră?” Și i-am răspuns: ”Nu, doamnă, dar va fi!”!   Am traversat ”ruperi de nori”MM: -Păi, atunci, vine de la sine următoarea întrebare: Cât suflet și câtă muncă ați depus în acești ani?GH: -Foarte multă muncă, foarte mult suflet. Cert este că, tot ce vedeți acum și tot ce vede întreaga țară dar și partenerii noștri externi, a fost la început un proiect inspirat de domnul Plăcintă, cu echipa de atunci. Ulterior înființării grupului, a fost foarte, foarte greu, pentru că a venit perioada pe care am evocat-o. În special, anul 1997, cu criza economică de atunci, a fost extrem de greu. România era complet nepregătită să facă față unei asemenea încercări, precum cea din 1997. Iar, pentru Agricola a fost și mai dificil, pentru că tocmai terminasem un program de investiții extrem de ambițios, inițiat de domnul Plăcintă, un program în valoare de 22 de milioane de dolari la o cifră de afaceri de cca. 50 de milioane de dolari. Cred că, pentru noi, expresia cea mai bună care poate caracteriza acea perioadă este aceea a unei ”ruperi de nori”. Dar, am depășit-o. Apoi, domnul Gheorghe Antohi a preluat comanda, iar eu l-am secondat.   MM: -Ați avut vreun moment în care ați fost pe punctul de a renunța?GH: -Am avut multe momente de îndoială, în care m-am întrebat dacă vom reuși, dacă voi reuși. Nici acum, să știți, nu e altfel. Spunea, la sărbătoarea noastră, domnul Gheorghe Covrig, directorul nostru economic, că avem o stabilitate economică așa cum n-am avut niciodată. Dar, ferească Dumnezeu!, economia capitalistă este foarte imprevizibilă. De aceea, tot timpul trebuie să fim prudenți, să facem întotdeauna lucrurile cu bună măsură. Nu ne aruncăm cu capul înainte.   Uneori, trebuie să fii dur împotriva voinței taleMM: -Condiția de bază a luptătorului, iar dumneavoastră sunteți un luptător, este puterea. Dar cred că, dacă această putere nu este dublată și de sensibilitate, ea nu este atât de consistentă pe cât ar trebui să fie. Când v-a curs o lacrimă de supărare și când v-a curs o lacrimă de bucurie, în toți acești 25 de ani?GH: -Au fost nenumărate momente. De exemplu, în anul 2008, domnul Antochi a decis să-ți încheie cariera profesională cu un mandat de deputat. Și atunci, mi-a cedat poziția de Președinte. Companiile din grup nu erau într-o poziție prea bună. În plus, ne aflam și în pragul crizei, erau vremuri extrem de îngrijorătoare. Îmi amintesc că, atunci, erau trei echipe de consultanți. Unul dintre ei, un occidental pe care l-am adus ca să ne ajute să schimbăm arhitectura abatorului de păsări care se afla într-o perioadă de modernizare, mă îndemna să acționez. Alții mă sfătuiau să nu schimb nimic, dar să aduc persoane cu competențe din stele, pentru că structura ar fi fost în regulă, spunându-mi: ”Dacă pui oamenii potriviți, racheta își va la zborul”.   N-am avut încredere și, atunci, mi-am dat seama că este necesară o schimbare majoră. Momentul schimbării s-a întâmplat să vină chiar în ziua în care domnul Antochi își serba ziua de naștere. Am fost la el și i-am spus ce am decis, decizia implicând și renunțarea la unii oameni. Domnul Antochi m-a rugat să mai aștept o zi, să nu fac anunțul chiar atunci, dar eu am simțit că dacă nu o fac în acel moment, voi rata. Vedeți dumneavoastră, în afaceri, uneori trebuie să fii dur împotriva voinței tale, și am făcut anunțul. În acea seară, chiar dacă momentul m-a durut foarte tare, m-am simțit extraordinar de ușurat. Dar, pentru că tot mi-ați amintit de râs și plâns, a doua zi nu mai știam dacă am luat decizia cea mai bună! Așteptam ca timpul să valideze ce am hotărât și, din fericire, s-a dovedit că am avut dreptate.   MM: -Cum de a acceptat să cedeze din active partea germană care, inițial, deținea majoritatea acțiunilor? A fost o decizie pur economică, favorabilă lor, în acel moment, sau tranzacția a fost determinată de alte evenimente?GH: -A fost o decizie de conjunctură. În 1992, când a venit ca acționar la Agricola, grupul german Moxel AG era într-o poziție financiară foarte bună. După care, prin 1994 și 1995, au început să facă niște investiții în fostul DDR, dar care s-au dovedit a fi nefericite, ei mizând pe faptul că infrastructura din fosta Germanie comunistă era energofagă. Doar că, și acolo, la fel ca în România, firmele vechi au putut continua să lucreze, iar multe dintre cele noi au ratat startul. S-a întâmplat așa, pentru că, la fel ca la noi, firmele vechi aveau informația, legăturile și piața. Așadar, investițiile lor s-au dovedit a fi nefericite, investitorii lor s-au alarmat, Comitetul de supraveghere a limitat marja de mișcare din afara Germaniei și așa s-au văzut în situația de a vinde acțiunile pe care le dețineau la noi. Inițial, împreună cu ei, am demarat negocieri cu BERD-ul, pentru a veni ca investitori, alături de noi. Dar, până la urmă, tranzacția a picat. MM: -S-a dovedit într-un final că a fost mai bine, nu-i așa!?GH: -Privind retrospectiv, putem spune și asta. Între timp, o firmă din România a ofertat grupul Moxel. Cum, prețul oferit nu a fost pe placul părții germane, în contextul acesta, după ce m-am sfătuit cu domnul Antochi, ne-am decis să cumpărăm noi, românii. Bineînțeles că tremuram de teamă, pentru că Agricola era într-un moment de dificultate maximă. Ca să vă dați seama cât de dificil ne era, vă povestesc că eram în vacanță, la mare, iar un oficial al Ministerului de Finanțe, fiind și el acolo, îmi striga pe plajă, de la distanță: ”Agricola moare, dar nu se predă!” Deci, toată lumea credea că nu vom reuși. Dar am reușit!   Noi ne iubim oamenii cu care lucrămMM: -Domnule Grigore Horoi, din momentul în care ați preluat mandatul de Președinte al grupului Agricola Internațional Bacău, care este elementul principal de noutate pe care l-ați adus în activitatea de zi cu zi?GH: -Am reconfigurat structura. Agricola este un grup de firme și, până în 2008, toate firmele care produceau marfă o livrau către un departament centralizat de vânzări, care, la rându-i, o livra pe piață. Marea schimbare pe care am făcut-o a fost aceea de a da autonoie totală fiecărei firme componente, având fiecare propriul departament de vânzări, propriile competențe, având toată libertatea de a face, pentru bunul mers al lucrurilor. Ei, bine, din acel moment, s-au descătușat niște energii incredibile! Cred că acesta a fost pasul câștigător.   În plus, am avut inspirația de a numi în posturi de conducere persoane care au câștigat, pentru fiecare post în parte, câte un concurs intern. Și iar s-au creat o emulație extraordinară. În afară de asta, investim foarte mult în oameni, în pregătirea lor profesională, în educația lor, în clutura lor. Ca să vă dați seama, îi obligăm să citească! Apoi, cred că suntem compania care trimite cei mai mulți oameni la conferințe, simpozioane, stagii de pregătire, schimburi de experiențe etc.   MM: -Dacă ar fi să comparați nivelul salariaților dumneavoastră, cu acela al omologilor din occident, la ce nivel s-ar situa ei?GH: -Este greu de spus, pentru că piețele sunt diferite. Dar, la nivel de management, românii sunt mai crativi, mai inventivi. MM: -Unde vedeți Agricola Internațional Bacău, peste 25 de ani?GH: -Chiar dacă mă feresc de regulă să fac pronosticuri, vă spun că îmi doresc să devină steaua industriei românești. MM: -Dați-ne trei argumente GH: -Vă dau unul singur, dar care este și cel mai puternic: Noi ne iubim oamenii cu care lucrăm. Investim în oamenii noștrii, îi respectăm. Și facem lucrul acesta pentru că echipa este cel mai prețios capital al unei companii. La începutul dialogului nostru, nu am exclus posibilitatea eșecului, dar dacă ai o echipă puternică, bine pregătită și bine motivată, poți depăși orice greutate. MM: -Vă mulțumim, spunând, încă o dată, La Mulți Ani Agricola Internațional Bacău!