Suntem cu toții la finalul unei istorii. Nimic din ce s-a întâmplat nu se va mai întâmpla aidoma. Faptele sunt irepetabile, deși pot părea identice cu cele din trecut. Aproape nimic din ce se putea face până mai ieri, nu se mai poate face.

În doi ani, lumea s-a schimbat cu totul. Ce era valabil ieri, acum nu mai funcționează. Aproape nimic nu mai e cum era. Cum spunem, istoria se află la finalul unui capitol pentru că, desigur, Istoria în sine nu se termină niciodată.

Primul șoc a sosit peste lume acum doi ani, odată cu declanșarea crizei sanitare. Al doilea, și mai mare, în acest an, odată cu războiul aberant din Ucraina. Lucrurile au luat-o razna peste tot.

Piețele s-au dat peste cap, prețurile au luat-o razna, inflația crește peste tot în lume, consumatorii își văd portofelele tot mai goale și, drept urmare, spectrul diminuării consumului pare a deveni realitate, deși, cel puțin în România, lumea e în continuare avidă după te miri ce, inclusiv după mâncare. Dar cât va mai ține și asta? Stați să vină din nou toamna și veți vedea.

Aidoma lumii, fermierii și procesatorii români de carne și lapte, retailerii și adiacenții celor două sectoare se află și ei la un capăt de drum. Mulți nici nu știu încotro s-o apuce, doar câțiva par a avea o direcție, cu toate că și aceștia bâjbâie, căutând siguranța unei bunăstări continue care pare a fi pierdută pentru totdeauna.

În căutarea unui nou drum, a unui nou început, a unei noi istorii, mulți improvizează. Un lucru, totuși se va repeta: La fel ca în 2008-2010, și criza de acum, parcă mai dură și mai complicată decât cea trecută, va mai cerne din afaceri.

Cine se va adapta, va rămâne pe piață. Cine nu...adio, la fel cum adio vor spune și cei care s-au săturat de atâta balamuc. Uneori, chiar și în afaceri, o vacanță poate fi mai bună decât pedalarea continuă, fără rost sau pentru prea puțin.