România se află într-un moment decisiv pentru redobândirea competitivității sale pe piața europeană a cărnii. După un deceniu marcat de restricții sanitar-veterinare și pierderea unor piețe externe, 2025 marchează o revenire treptată a exporturilor, dar într-un context global mult mai exigent din punct de vedere al standardelor de calitate, trasabilitate și sustenabilitate.

Conform Eurostat (2024), exporturile românești de carne și produse din carne au depășit pragul de 400 milioane euro, în creștere cu 11% față de 2023, dar mult sub media europeană raportată la capacitatea de producție internă. Segmentul cel mai activ rămâne carnea de pasăre (60% din totalul exporturilor), urmată de carnea de porc (25%) și vită (15%).

Potrivit FAO, cererea globală de proteine animale va crește cu 15% până în 2030, iar Europa de Est este considerată o regiune-cheie pentru extinderea capacităților de procesare. Totuși, pentru ca România să valorifice acest potențial, este nevoie de adaptare la noile cerințe impuse de Comisia Europeană, în special cele legate de reducerea amprentei de carbon și trasabilitatea digitală a fluxurilor alimentare.

În prezent, doar 35% dintre abatoarele românești dispun de certificări recunoscute internațional (ISO 22000, IFS, BRC), conform datelor ANSVSA și MADR. Acest decalaj limitează accesul pe piețele cu standarde ridicate – Germania, Franța, Țările de Jos sau Orientul Mijlociu. În plus, costurile logistice și lipsa infrastructurii frigorifice eficiente reduc competitivitatea exporturilor.

Comisia Europeană a introdus, prin Pactul pentru Reziliență Alimentară 2030, fonduri speciale pentru modernizarea abatoarelor și digitalizarea exporturilor. România poate accesa peste 120 milioane euro pentru investiții în infrastructură și sisteme de trasabilitate, cu condiția implementării rapide a PNS 2023–2027.

Un raport OCDE (2024) arată că, în absența unui brand național consolidat, exporturile românești riscă să rămână dependente de preț, nu de calitate. În schimb, țările care au dezvoltat identități clare de origine (ex. „Polish Poultry”, „Danish Pork”) au câștigat cote de piață și vizibilitate.

România are potențial, resurse și know-how, dar timpul joacă împotriva ei. Fără standardizare, trasabilitate și marketing integrat, exporturile vor rămâne o sumă de inițiative izolate. Cu o strategie comună între MADR, procesatori și asociațiile profesionale, carnea românească ar putea redeveni un reper regional — nu doar o marfă competitivă, ci un produs recunoscut.

(Foto: Freepik)