Perturbarea cauzată de COVID-19 este unică și nu poate fi comparată cu alte crize din ultimii ani, inclusiv cu Marea Recesiune din 2009. Incertitudinea ridicată în ceea ce privește durata, profunzimea și lipsa prescripțiilor din manualele economice necesită o analiză robustă a scenariului. Dar există un consens că impactul COVID-19 este prezent atât asupra cererii, cât și a ofertei economiei, se arată în Raportul intitulat ”Food Foresight: Impactul COVID-19 asupra sectorului alimentar din Europa Centrală și de Est-Raport de țară: România”, întocmit de European Institute of Innovation & Technologies, de sub egida Consiliului Europei, și ale cărui principale idei vi le prezentăm mai jos.

Criza sanitară-Date generale

Din datele raportului am putea distinge șocurile reale, șocurile financiare, precum și așteptările, în analiza economică a acestui șoc, în ceea ce privește agroindustria României. Dar, cele mai îngrijorătoare date se referă la dependența acestui sector de importuri, așa cum se relevă și în raportul citat aici.

Concluziile au fost trase pe baza datelor privind răspândirea pandemiei și a mortalității acesteia, activitatea economică, precum și măsurile luate de guvern, implicit restricțiile impuse și sprijin acordat. Cantitatea de cazuri observate în România a fost mai mare decât media ECE, de asemenea a început să crească mai rapid la jumătatea lunii iulie, la scurt timp după ce a atins aproape dublul mediei.

Numărul total al deceselor a fost, de asemenea, mai mare decât cea a regiunii pe toată durata pandemiei, de această dată crescând chiar mai mult decât dublul mediei. În general, România a observat un impact mai sever al pandemiei, care se reflectă în ratele de creștere mai mari din ambele categorii. Măsurile de blocare ale României sunt similare cu cele observate în restul regiunii CE.

Rigurozitatea țării a rămas peste sau la același nivel cu media din primele câteva luni ale pandemiei. Cu toate acestea, la începutul lunii mai, indicele era la un nivel ușor mai ridicat decât cel al celorlalte țări din regiune. Mecanismele de sprijin public care au fost puse în aplicare au vizat în mod special reducerea impactului resimțit de lucrători și angajatori.

Peisajul ”in macro”

România are aproape 4 milioane de ferme, ceea ce reprezintă o treime din toate exploatațiile din întreaga Uniune Europeană. Mai mult, spre deosebire de cea mai mare parte a regiunii, sectorul agricol din România are o ofertă adecvată de lucrători.

De asemenea, are resurse de apă și teren adecvate. Sectorul agricol român are cea mai mare pondere a numărului total de locuri de muncă în țările CEE (15 % peste media CEE în 2017). Cu toate acestea, cota a scăzut constant, de la aproximativ 33%, în 2005, la aproximativ 23% în 2017. Valoarea producției agricole a cunoscut o creștere considerabilă în toate sectoarele în ultimii 10 ani.

Structura agriculturii românești este următoarea: în jur de 66% producția vegetală, aproximativ 25% este reprezentată de producția animală, prelucrarea reprezintă aproximativ 8%, iar ultimul 1% îl reprezintă producția de servicii agricole.

Principalele subsectoare din procesare a alimentelor din România și categoriile de produse sunt: procesarea cărnii, prelucrarea laptelui și a produselor lactate, produsele din pește, fructele și legumele (sub formă de gemuri, marmelade și conserve de legume) și produsele de panificație.

Există o lungă tradiție de a consuma carne procesată și, mai nou, fructe de mare, în România. Aceste produse rămân populare și devin din ce în ce mai ”premium”, din ce în ce mai multe produse fiind fabricate din fructe de mare, pui, curcan, gâscă și rață.

De asemenea, producătorii comercializează aceste produse ca fiind mai sănătoase (de exemplu, fără ingrediente artificiale etc.). Conform celor mai recente date disponibile, piața alimentară cu amănuntul a României a valorat 37,2 miliarde de euro, în 2018, înregistrând 2.500 de firme active.

Dependența de importuri

În ultimele decenii, s-a observat internaționalizarea semnificativă a procesului de producție pe tot globul. Dezvoltarea lanțurilor valorice globale (GVC) oferă numeroase oportunități producătorilor și consumatorilor, dar prezintă și anumite riscuri, în special în timpul șocurilor neașteptate din economie, cum ar fi de ex. solicitați șoc într-o țară care poate fi transmis în amonte (către furnizorii de intrare) sau în aval (către consumatori), mărind șocul inițial.

Pentru a evalua vulnerabilitățile specifice rezultate din legăturile lanțului de aprovizionare, au fost analizate dependențele de import și export, inclusiv legăturile directe și indirecte, ale industriei agroalimentare din România și din alte țări din CEE.

Dependența de import a industriei agroalimentare din România este dată de dependență legată de intrările intermediare. Utilizarea intrărilor, bunurilor și serviciilor intermediare importate într-o anumită economie reprezintă un flux de bani care curge din economia internă către țări străine.

Dependența de import intermediar poate fi determinată în două moduri: ca dependență directă de import (numită și conținut de import) și dependență indirectă de import, în fapt, o sumă a acestor doi indicatori, care oferă o imagine completă a cantității totale de intrări intermediare necesare pentru a produce o unitate de producție a industriei agroalimentare.

Deși, cu cât este mai mare valoarea conținutului total de import, cu atât este mai mare vulnerabilitatea la șocurile comerciale, se consideră că o anumită cantitate de import aduce efecte pozitive, cum ar fi facilitarea diversificării produselor și declanșarea efectelor pro-concurență, inducând reduceri de costuri și îmbunătățiri ale calității produsului final.

Reacția concurențială

Industria agroalimentară din România are o dependență foarte scăzută a inputurilor intermediare importate. Este, de fapt, cea mai scăzută din întreaga regiune, cu o dependență totală a importurilor de 0,17 în recolta și producția animală, 0,07 în pescuit și acvacultură și 0,17 în sectorul producției de produse alimentare și băuturi. Import-dependență legată de componentele cererii finale.

La rândul său, consumul de bunuri importate de către gospodăriile în două din cele trei sectoare ale industriei agroalimentare este substanțial mai mic în România,  decât în regiunea CEE (în sectorul culturilor și producției animale - 0,10, față de 0,23 în medie, și sectorul producției de alimente și băuturi - 0,16 vs 0,32 medie). Cu toate acestea, este printre cele mai ridicate din regiunea CEE din sectorul pescuitului și acvaculturii (0,86).

Datorită liberalizării comerțului pe piețele globale, inclusiv pe piețele agroalimentare, competitivitatea exporturilor a devenit din ce în ce mai importantă în asigurarea succesului pe termen lung al companiilor, contribuind la crearea avantajului lor competitiv.

Industria agroalimentară a României are o intensitate scăzută a exportului, fiind de fapt a doua industrie agroalimentară cel mai puțin exportatoare din regiunea CEE, cu doar 14% din exporturile în producția vegetală și animală, 14% în sectorul pescuitului și acvaculturii și 7% în sectorul producției de alimente și băuturi.

Vulnerabilități

Dezvoltarea în continuare a creșterii economice a României este în pericol din cauza lipsei eforturilor de reformă durabile. În ultimii ani, creșterea economică a fost condusă de cererea internă puternică și creșterea salariilor. Acest lucru implică un rol puternic al consumului în creștere și, astfel, finanțele publice ale țării au scăzut și mai mult în deficit. Acest lucru, combinat cu lipsa forței de muncă și a competențelor, împiedică potențialul de creștere al României.

Potrivit FMI, ”cu dezechilibrele macroeconomice care devin din ce în ce mai evidente, erodând tampoanele și subminând capacitatea României de a rezista șocurilor adverse, există riscul ca și convergența veniturilor cu UE să sufere.

Riscul intern cheie este creșterea vulnerabilității cauzată de șocurile politice, inclusiv stimularea fiscală suplimentară sau regresul reformelor structurale. Pe plan extern, riscul cheie provine dintr-o încetinire externă mai pronunțată decât se aștepta, care ar lărgi deficitul de cont curent, mărind presiunile de finanțare”.

În consecință, FMI a avertizat că, deși datoria și rezervele publice moderate ale României pot oferi o amortizare temporară, aceste tampoane se pot dovedi insuficiente în cazul unui eveniment advers (care ar include cu siguranță o pandemie care perturbă lanțurile de aprovizionare globale și obiceiurile consumatorilor).

Conform evaluării Comisiei Europene pentru 2020, România nu a înregistrat niciun progres în: asigurarea implementării cadrului fiscal național, îmbunătățirea competențelor prin creșterea relevanței pe piața muncii a educației profesionale și îmbunătățirea predictibilității luării deciziilor. Riscurile pentru competitivitatea României provin atât din factori de cost, cât și din factori non-cost.

Potrivit CE, ”o rată de participare a forței de muncă foarte scăzută și o scădere a populației active, din cauza schimbărilor demografice, inclusiv a emigrației, au dus la lipsa forței de muncă și a calificărilor și la nepotriviri”. În timp ce creșterea costului forței de muncă a scăzut în ultimii ani, rata de creștere este încă una dintre cele mai ridicate din UE și a depășit ritmul de creștere a productivității.

În ceea ce privește inactivitatea pieței muncii, aceasta a scăzut, dar este încă una dintre cele mai ridicate din UE. Mai mult, România a fost afectată de performanțe slabe de cercetare și inovare, care împiedică grav inovarea în economie. Cheltuielile publice și private pentru cercetare și dezvoltare rămân printre cele mai scăzute din UE.

Impactul asupra viitorului industriei agroalimentare

Mobilitatea atât în sectorul comerțului cu amănuntul a bunurilor necesare, cât și a activităților recreative, a fost afectată cel mai grav de restricțiile inițiale de blocare. La începutul lunii mai 2020, pe măsură ce măsurile de izolare începeau să se slăbească, mobilitatea a început treptat să crească până la nivelurile sale obișnuite, pre-pandemice. Media de mobilitate din România este mult mai puțin afectată de creșterea efectivă a cazurilor de COVID-19, ceea ce înseamnă că majoritatea consumatorilor au reacționat cel mai puternic la măsurile preventive întreprinse.

Chiar dacă numărul cazurilor rămâne ridicat, mobilitatea continuă să se îmbunătățească. Cu toate acestea, ea a fost încă sub media CEE pe întreaga durată a pandemiei și până acum. Datele de mobilitate furnizate de Google arată pozitiv, dar timpul petrecut în magazine nu este același cu numărul de vizite.

Și totuși, este posibil să nu fie un eșantion reprezentativ de consumatori pentru întreaga populație. Astfel, mulți proprietari de magazine încă au probleme de lichiditate sau chiar se confruntă cu falimentul. În plus, consumul ar putea încetini sau chiar scădea din nou ca urmare a deteriorării situației de pe piața muncii.

Potrivit Deloitte și Eurostat, în România, fabricarea tuturor categoriilor de bunuri a fost mai mică decât media europeană, în perioada martie-mai 2020. În conformitate cu teoria economică, producția de bunuri de consum nedurabile din țară a avut un rezultat semnificativ mai bun, decât producția de bunuri de folosință îndelungată.

După subperformanța inițială, ambele categorii au reușit să recupereze: bunuri durabile-de la 45% în aprilie, la 117% în iulie 2020, și nedurabile-de la 72%, la 92%, respectiv.

De asemenea, producția de alimente a scăzut cu 17% în aprilie, dar a reușit să revină la o creștere de 2% față de anul 2019. În consecință, fabricarea produselor alimentare va funcționa la fel. Această așteptare pozitivă este susținută de dovezile din ultimele luni, care indică producții în creștere la majoritatea produselor alimentare.