Legea 88/2016 a fost adoptată în sesiunea parlamentară care tocmai s-a încheiat. Parlamentarii au dezbătut timp de mai bine de un an această lege care reglementează etichetarea laptelui proaspăt pentru consum. Proaspăt adoptată, legea naște în continuare controverse printre specialiștii din industria lactatelor, iar întrebarea esențială la care am încercat să aflăm vreun răspuns este simplă: cui folosește această lege?O lege fără obiect   Încă de la primul articol al legii, suntem informați că această inițiativă legislativă este menită să reglementeze ”informațiile obligatorii care trebuie inscripționate pe eticheta laptelui pentru consum și a produselor lactate proaspete în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1.169/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2011, privind informarea consumatorilor cu privire la produsele alimentare, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 1.924/2006 și (CE) nr. 1.925/2006 ale Parlamentului European și ale Consiliului și de abrogare a Directivei 87/250/CEE a Comisiei, a Directivei 90/496/CEE a Consiliului, a Directivei 1999/10/CE a Comisiei, a Directivei 2000/13/CE a Parlamentului European și a Consiliului, a Directivelor 2002/67/CE și 2008/5/CE ale Comisiei și a Regulamentului (CE) nr. 608/2004. Totuși, Regulamentul UE nr. 1169/2011, fusese adaptat la legislația românească, ceea ce presupune din capul locului că legea, cu toată motivația ei, nu mai are obiect de activitate!   Potrivit articolului 3 al legii, există mai multe informații care trebuie inscripționate pe eticheta produsului, iar acestea sunt: denumirea produsului alimentar; lista ingredientelor folosite; cantitatea netă a produsului alimentar; data durabilității minimale sau data-limită de consum; condițiile speciale de păstrare și/sau condițiile de utilizare; țara de origine și locul de proveniență a laptelui crud materie primă pentru consum; denumirea ambalatorului și marca de identificare; numele, denumirea comercială și adresa procesatorului din sectorul laptelui pentru consum; declarația nutrițională; conținutul de grăsime exprimat în procente; procesul de tratament termic utilizat, pasteurizat, sterilizat, ultrapasteurizat.     În plus, Legea 88 prevede că, pentru laptele și produsele lactate care provin de la alte specii de animale decât de la vaci de lapte, să fie specificată specia de la care provine laptele. De asemenea, conform noii legi de etichetare a laptelui, modificările de compoziție trebuie obligatoriu specificate pe etichetă, de pildă: îmbogățirea laptelui în proteine lactice, săruri minerale sau vitamine, reducerea conținutului de lactoză prin conversia în glucoză și galactoză. O altă prevedere importantă privește siguranța alimentară, astfel încât ”desigilarea cisternelor sau containerelor de lapte crud, materie primă provenită din schimb intracomunitar, se realizează de către reprezentanții unităților de procesare, în conformitate cu procedurile elaborate de aceștia”.   De ce s-au eliminat articolele 12 și 13?   Cei responsabili de implementarea acestor măsuri sunt medicii veterinari oficiali de la nivelul Direcțiilor Sanitar-Veterinare județene și pentru siguranța alimentelor  și cea a Municipiului București, care efectuează supravegherea și controlul oficial al modului în care operatorii realizează controlul laptelui crud materie primă recepționat și vor recolta probe în vederea efectuării analizelor de laborator ori de câte ori există suspiciuni sau reclamații cu privire la neîncadrarea în parametrii de siguranță și calitate al laptelui crud materie primă recepționat.   Potrivit articolului 5 al Legii 88, mențiunile obligatorii suplimentare care se introduc pe câmpul vizual sunt:

1. a) dreptul de a înscrie pe eticheta produsului finit mențiunea "Produs natural" va reveni obligatoriu doar celor care folosesc în proporție de 100% ca materie primă laptele crud provenit de la vaci, bivolițe, oi și capre;

1. b) dreptul de a înscrie pe eticheta produsului finit mențiunea "Produs românesc" va reveni obligatoriu doar celor care folosesc în proporție de 100% lapte crud ca materie primă, provenit din fermele din România.

  În fine, legea prevede și sancțiuni pentru cei care nu respectă legea: în cazul etichetelor neinscripționate corect, conform prevederilor articolelor 4,5 și 6, acestea se constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 15.000 la 20.000 lei. Totodată, producerea, expunerea spre vânzarea și/sau vânzarea de lapte proaspăt pentru consum cunoscând că este obținut din înlocuitori de lapte se sancționează cu amendă de la 20.000 lei la 25.000 lei și retragerea pe timp de 6 luni a autorizației de funcționare a producătorilor sau comercianților, după caz.   Totuși, actualul proiect adoptat acum, a eliminat două articole de lege: 12 și 13! Articolul 12 prevede că ”ANSVSA va notifica statele membre și Comisiei Europene măsurile prevăzute de prezenta lege și va specifica motivele care au stat la baza acestora”. Articolul 13 stipulează că ”prezenta lege va intra în vigoare în termen de 90 de zile de la comunicarea deciziei Comisiei Europene”. Până la urmă, legea e bună?   Ce înseamnă eliminarea acestor două articole din textul legii? De ce s-a făcut acest lucru și cui folosește? Dorin Cojocaru, președintele APRIL și un înfocat adversar al acestei legi a laptelui, ne-a declarat: ” Din moment ce s-au eliminat articolele 12 și 13, acest lucru înseamnă că toată marfa de la raft trebuie scoasă de pe piață. Dacă un an are 12 luni, iar cifra de afaceri pe an, în industria lactatelor este de1,2 miliarde euro, se vede clar care este pierderea. Marfa (lapte, iaurt, UHT), și ambalajele ei, vin în role. Pe de-o parte este pierderea care se înregistrează prin eliminarea mărfii de pe raft și apoi pierderea cauzată de pierderea ambalajului care este deja tipărit și stocat. Ambalajul gata tipărit nu poate fi aruncat, pentru că el trebuie reciclat, iar acest lucru costă din nou!   La produsele proaspete, se pierde marfa pe o lună. Brânza maturată are, de pildă, un termen de garanție de șase luni. Este un balamuc întreg pe tema asta, întrucât s-a creat un adevărat haos. Această precizare legislativă (n.red:produs românesc 100% românesc) nu aduce niciun câștig suplimentar producătorilor autohtoni, pentru că,în România, nu există producător pentru lapte spot. Decât să risc o amendă foarte mare, mai bine nu mai scriu pe etichetă că e produs românesc”, a completat Dorin Cojocaru, care a susținut că această lege nu-și are rostul și nu avantajează pe nimeni.   ”Prețul se stabilește pe bază de cerere și ofertă, nu printr-o lege tâmpită, care se aplică numai producătorilor români. Legea actuală are un impact foarte mare asupra mediului de afaceri. La ora actuală, politicienii violează mediul de afaceri și piața, prin legile și declarațiile pe care le fac. Rugamintea mea către politicieni este să dea dovadă de responsabilitate, pentru că această lege creează pagube de zeci de milioane de euro, pentru industria românească a produselor lactate!”, a concluzionat Dorin Cojocaru.