Pentru că în ultima perioadă a început o adevărată dezbatere pe marginea producției de alimente ”clean label”, sau, mai pe românește, ”etichetă curată”, în viitoarea ediție a revistei Meat.Milk va fi publicat cover-ul cu titlul ”Cât de curată este eticheta curată?”. Subliniem accentuat faptul că dezbaterea este purtată, mai ales, în umbră. Dar problema există și, publicație de specialitate fiind, ne-am propus să o discutăm în mod onest. În cuprinsul cover-ului vom încerca să conturăm o imagine a ceea ce se întâmplă, din acest punct de vedere, apelând la opiniile unor specialiști de prim-plan din sectoarele de lapte și carne ale României, sperând ca, de pe urma demersului nostru, ambele industrii, dar și consumatorii, să aibe de câștigat. Concuziile redacției vor fi cuprinse în materialul final, dar până atunci, vom publica în serial opiniile celor intervievați. Iată, așadar, pe cea a domnului Dorin Cojocaru-Președinte APRIL:   ”Nu prea înțeleg ce înseamnă clean label, ăsta. Normal, dacă ne referim la lactate, toate produsele albe sunt curate. Deci, hai să ne uităm la standarde, iar standardele sunt clare. Cât despre percepția consumatorilor, nu mă interesează, atâta vreme cât 95 % dintre ei habar nu au ce mănâncă. Dar, asta nu e treaba consumatorilor, ci a instituțiilor de control, care nu verifică modul în care sunt respectate legile.Înainte, erau etichete cu mențiuni de genul ”fără conservanți”, ”fără nu-știu-ce”, unele mai sunt și acum. Mai, a apărut termenul de etichetă curată, sau, pentru haștagi, ”clean label”,care nu e decât aceeași Mărie, cu altă pălărie. Dar, dacă standardul spune că iaurtul e făcut din lapte, de ce să mai scrii pe el ”natural”, ”fără E-uri”, ”fără conservanți”!?Dar, eu vin și întreb: Dacă există Regulamentul 1169, care îți spune ce trebuie să scrii pe etichetă, de ce trebuie să mai vii, tu, suplimentar, să încarci eticheta cu alte lucruri? Am văzut că unii își încarcă eticheta cu mențiuni gen ”Fără conservanți, Fără E-uri”, etc.. De ce nu spun ”Fără tabelul lui Mendeleev”? Sau trebuie să ne întoarcem la aberația susținută de unii fermieri, în Comisia pentru Agricultură, în mandatul PNL, care voiau să se treacă pe etichetă ”Nu conține lapte praf”. Pe etichetă se scrie ce conține, nu ce nu conține! Adică, dacă vreau să promovez un produs, pot să scriu pe etichetă ”Nu conține ulei de motor”. Dar e o aberație. Însă, consumator fiind, dacă eu citesc acolo că produsul conține doar lapte, cheag și sare, se deduce că este un produs curat, conform standardelor.Toate astea, de fapt, denotă lipsa de cultură a întregii societăți, iar pe această lipsă de cultură se aplică, pline de succes, fel de fel de strategii de marketing. Vă dați seama unde s-a ajuns, dacă a apărut ”Miere 100 % naturală”!? Personal, nu sunt de acord cu marketingul acesta exagerat, pentru că, dacă vorbești despre etichetă curată, s-ar putea înțelege că pe produsul ăla nu s-a suit nimeni, cu pantofii plini de noroi, ca să murdărească eticheta. De-asta consider aceste acțiuni de marketing puțin ipocrite. Dar, nu cumva eticheta Rețetelor Consacrate Românești ar putea să fie ceea ce am numi ”etichetă curată”? Eu zic că da, pentru că aceste produse sunt fabricate după standardele clasice, și acestea pot fi adevăratele alimente ”clean label”. Iar, un bun exemplu în acest sens, sunt, să zicem, produsele Almera și Mugura, din această categorieȚ