Pe Nicolae Ciuleac l-am cunoscut prin 2002. La vremea aia, una dintre revistele mele, ”Lumea producătorului”, prezenta economia fiecărui județ în parte, cu tot ce avea ea atunci: șuruburi, perdele, capace de canal, mâncare.   Din prima clipă în care l-am văzut și am stat de vorbă, m-a impresionat, m-a făcut să îl respect, atitudine care nu m-a părăsit niciodată. În același timp însă, ascultându-l, tot din prima clipă m-am întrebat ce l-a determinat pe omul ăsta să se întoarcă în România, că bani avea destui, și-acolo. Povestea omului, însă, e captivantă.   Format la scoala de afaceri a Occidentului, Nicolae Ciuleac s-a intors aici inca din 1990, dupa ce,  in 1978 a fugit peste granita, oprindu-se la Viena.   Dupa inerenta perioada de adaptare, viitorul proprietar al Carniprod avea sa lucreze pentru Laska, producatorul austriac de utilaje destinate industriei alimentare. In aceasta calitate, a sosit in Bucuresti. Traversand anii de reasezare a Romaniei, in 1993, alaturi de alti cativa investitori, dar detinand pachetul majoritar de actiuni, a infiintat SC Carniprod SRL, companie care a reusit sa isi creasca volumul afacerilor in fiecare an, mai ales datorita calitatii produselor.   Pana in 2002, când ne-am întâlnit prima oară, conducerea firmei a fost delegata unei alte persoane, timp in care Nicolae Ciuleac a avut timp sa constate minusurile din activitate. Din acel an, actionarul majoritar a preluat conducerea efectiva a companiei si, tot de atunci, a inceput o perioada de accelerata dezvoltare. A fost momentul in care Nicolae Ciuleac a spus tuturor: ”De acum, veti lucra numai asa cum vreau eu!”   Astfel, potrivit unui plan extins, la Carniprod au fost investite zeci de milioane de euro, din care doar 3 milioane, prin SAPARD-ul de atunci. Intreaga unitate a fost reinnoita, atingand in prezent cel mai inalt grad tehnologic, asa cum nici in Occident nu sunt multe companii. Un important punct al planului de dezoltare a fost finalizarea depozitului de produse congelate. Alaturi de modernizarea fabricii, s-a trecut si la un program de asigurare, prin forte proprii, a materiei prime, fiind preluata si modernizata o ferma de crestere a porcilor, aflata in apropiere.   ”Nu suntem datori nimanui, nici partenerilor de afaceri si nici statului, cu nici macar un leu. Nici credite nu avem. Am cautat si am reusit sa impun in companie rigoarea germanica”, îmi spunea Nicolae Ciuleac prin 2013, când am scris un reportaj de acolo pentru revista Fabrica de Carne, reunită de vreo trei ani în Meat.Milk.   Acum, după întâmplările ultimelor zile, mă întreb ce-o fi în sufletul acestui om. Ce-o gândi!? Ce-o gândi, acum, când, sunt sigur, traversează, poate, cea mai neagră perioadă din viața sa!? Și, mai ales, mă întreb din nou ce l-a făcut în 90, să se întoarcă. Nevoia de bani? Dorul de România? Irucare ar fi raspunsul, respectul meu pentru dumneavoastră, domnule Ciuleac!