La ora la care scriem aceste rânduri, nu știm cum se va termina povestea cu plata taxei pe reciclarea ambalajelor. Dar, suntem siguri că, orice decizie s-ar lua, bine nu va fi. Nu are cum. Nu se poate altfel, decât să fie rău. Nu putem ieși din tiparul care spune că, atunci când dă Domnul și facem un lucru bun, trebuie să ne dăm cu tesla exact acolo unde ne doare mai tare, pentru a cădea din nou în genunchi. Așa se întâmplă, acum, cu această nenorocită de taxă, după ce lucrurile începuseră să meargă ceva mai bine, odată cu reducerea TVA-ului.   Ba, mai mult, credem că toată manopera începutului de an a fost regizată în așa fel încât să măture din piață ce mai poate fi măturat din Industria alimentară românească. Asta, pentru că, din câte am aflat, la finalul lui 2015, cineva a pus pe umerii companiilor sarcina de a plăti această taxă care, nu doar că ar trebui plătită de alții, ci, mai mult, e cea mai mare din Uniunea Europeană; în unele cazuri, de câte zece ori mai mare!   Extrem de ciudată și de blamat este atitudinea Ministerului Mediului. Ba chiar, de acuzat direct actuala deținătoare a portofoliului ministerial, doamna Cristiana Pașca Palmer, pe care nici măcar de obtuzitate nu o putem bănui, ci, direct, de iresponsabilitate, față de companiile din România, și rea-voință. O rea-voință care s-a manifestat din plin în săptămânile care au trecut: refuzul de dialog, refuzul de a accepta niște argumente logice, venite dinspre asociațiile profesionale din domeniu, ba chiar, și dinspre Ministerul Agriculturii, prin vocea domnului Achim Irimescu, toți aceștia atrăgând atenția că, păstrarea plății taxei pe reciclare în sarcima firmelor, nu a OTR-urilor, dar și păstrarea nivelului de doi lei, va duce la scumpirea produselor alimentare, la falimentul multor companii, precum și la efecte extrem de negative, prin consecință, din punct de vedere social și al afacerilor: concedieri, scăderea consumului, scăderea profitului companiilor, scăderea încasărilor la buget etc.   Credem că, deși ești român, trebuie să urăști prea tare țara asta, ca să susții în continuare această formă a plății taxei pe reciclare, sau, dacă vreți, la un nivel de doi lei al taxei, trebuie să ai o minte aidoma, tot de doi lei, ca să nu revii să modifici legea, doar pentru că așa ai văzut tu, la televizor, că trebuie să faci pe ecologistul. Dar lucrurile sunt cu mult mai grave și, din câte știm, DNA-ul a început să verifice modul în care a fost redactat textul de lege, modul în care ea a fost modificată și, mai ales, să identifice numele persoanei care a scos OTR-urile de sub orice responsabilitate, pentru ca, ulterior, să transfere plata taxei spre firme. Dar, nu doar atât, și liota de aberații colaterale care sunt cuprinse în lege, aberații despre care s-a tot vorbit în ultima perioadă și asupra cărora nu insistăm aici. Insistăm, însă, acuzând, pe inconștiență, pe iresponsabilitate, pe rea-voință pe anti-patriotism, dacă vreți, și nu folosim acest ultim termen de ochii lumii.   Sperăm, totuși, că, până când acest text va fi tipărit, lucrurile să se rezolve favorabil. Dar, tot ce am scris în contra atitudinilor celor de la Mediu, rămâne valabil, pentru că rar am vâzut, după 1990, o asemenea încrâncenare în a distruge tot ce merge bine în amărâta asta de țară.