La 1 ianuarie 2017, vom marca zece ani de la aderarea României la Uniunea Europeană. Ce a însemnat această perioadă pentru sectoarele de carne și lapte ale României, unde am ajuns și, mai ales, cum vor arăta aceste industrii în anul 2027? Pentru a creiona o imagine cât mai apropiată de adevăr, am adresat câte trei întrebări președinților principalelor asociații profesionale din domeniu. Cele trei întrebări au fost:1: Care era stadiul de dezvoltare al afacerilor din segmentul pe care îl coordonați?2: Care este nivelul la care se află în acest moment?3: Cum va arăta industria în care activați în anul 2027? Iată ce răspunsuri am primit:   Menționând că mini-interviurile sunt publicate în serial, iată ce a răspuns domnul Ștefan Pădure, Președinte APAR:   Ștefan Pădure, Președinte APAR:Până în 2007, alimentele românești aveau protecție vamalăCum am fost: Până în 2007, produsele românești beneficiau de protecții vamale față de cele din import. Odată cu aderarea, investițiile multinaționalelor au făcut o concurență puternică producătorilor autohtoni. Intrarea comerțului “modern” și a presiunilor pe preț au dus la scăderea calității produselor alimentare. Dacă până în 2007, produsele alimentare erau deficitare, investițiile făcute din fonduri europene pre și post-aderare au mărit cu mult capacitatea de producție națională, piața fiind inundată si de o ofertă variată din statele membre.   Cum suntem: Statul a avut o politică defavorabilă producătorului și investitorului român. În momentul de față, capitalul autohton scade în fiecare an, motiv de îngrijorare pentru securitatea alimentară națională. Dramatic este faptul că fermierii, producători de materii prime pentru industria alimentară, au fost și sunt prigoniți de statul român, iar autoritățile în domeniu, APIA și AFIR, sunt cele care îi desființează, prin incompetență, dezinteres și rea voință. În această situație producătorul român nu poate folosi “calea europeană” de dezvoltare și moare încet prin faliment, cumpărare de către o multinațională sau fond de investiții.   Cum  vom fi: În condițiile în care lucrurile vor continua la nivel guvernamental fără asumarea unor obiective și fără crearea unei strategii adecvate, produsele românești vor deveni o amintire. Locul lor va fi luat de “produse românești” făcute în țară și în afara ei de către producătorii din statele membre UE, România devenind o piață de consum, cu facilități de producție închise și cu o populație dependentă de piața comună europeană. Poate că zece ani de UE ne-au făcut să uităm că alimentul românesc poate deveni un motor al economiei și un motiv de mândrie națională!