Doar câteva zile ne mai despart de 1 ianuarie 2017, moment în care vom contabiliza trecerea a zece ani de la aderarea României la Uniunea Europeană. Ce a însemnat această perioadă pentru sectoarele de carne și lapte ale României, unde am ajuns și, mai ales, cum vor arăta aceste industrii în anul 2027? Pentru a creiona o imagine cât mai apropiată de adevăr, am adresat câte trei întrebări președinților principalelor asociații profesionale din domeniu. Cele trei întrebări au fost:1: Care era stadiul de dezvoltare al afacerilor din segmentul pe care îl coordonați?2: Care este nivelul la care se află în acest moment?3: Cum va arăta industria în care activați în anul 2027? Iată ce răspunsuri am primit:   Informându-vă că mini-interviurile sunt publicate în serial, iată răsunsurile domnului Claudiu Frânc, Președinte al FCBR:   Claudiu Frânc, Președinte FCBR:În 2007 aveam multe vaci și productivitate micăCum am fost: În 2007, România deținea un număr foarte mare de exploatații și foarte mulți crescători de bovine de lapte. Aveam, într-adevăr, peste două milioane de capete, dar productivitatea era la același nivel cu cel de acum. Ferme tehnologizate erau puține și de abia atunci apăruse SAPARD-ul și nici măcar funcționarii nu știau cum să procedeze cu el. Pe de altă parte, existau multe fabrici de procesare, iar fermierii nu aveau nicio problemă cu desfacerea producției de lapte.   Cum suntem: Cu toate că efectivele de animale au scăzut, au apărut ferme mari, care au o producție mult îmbunătățită. Cel mai important lucru, însă, e acela că în România a pătruns material genetic de mare performanță. Productivitatea a crescut, grație tehnologiei din ferme, iar, dacă în 2007 aveam 800.000 de crescători cu câte 4-5 capete de vaci, acum avem doar 400.000 de crescători, iar numărul a crescut la 8-9 capete pe exploatație.   Cum vom fi: Prin măsurile de acum și pe baza experienței din anii 2014-2016, când sectorul laptelui a traversat cea mai mare criză, s-a dovedit că, atunci când se iau decizii coerent, piața poate fi ținută sub control. Dar, pentru a fi viabili și în 2027, fermierii trebuie să înțeleagă că activează pe o piață globală, fiind absolut necesar să se asocieze, dacă vor continuitate în afaceri și profit. Cu 100 de litri vânduți pe zi nu vei putea supraviețui. Apoi, fermele care se vor retehnologiza și care își vor mări productivitatea, care vor investi continuu și care își vor optimiza costurile, vor funcționa și atunci. Însă, mă tem că, dacă, din 2021, vor dispărea subvențiile, așa cum se preconizează, pentru România va fi dezastru, nefiind decât beneficiarii a două cicluri de finanțare europene, în comparație cu fermierii occidentali.