Repere

512

Dacian Cioloș: Politicile agricole ale Europei trebuie resetate

autor

MeetMilk.ro

distribuie

Decarbonizarea agriculturii și reducerea impactului acesteia asupra mediului nu este doar o așteptare legitimă a societății, ci și o datorie morală. Cu toate acestea, abordarea fragmentată și orientată ideologic a Comisiei Europene nu este suficientă, afirmă Dacian Cioloș, citat de Euractiv.

Incertitudinea a devenit noua normalitate pentru sectorul agroalimentar european

Acest lucru afectează negativ nu numai fermierii și consumatorii, ci și capacitatea Uniunii Europene de a rămâne competitivă pe piața globală. Pandemia COVID-19, războiul Rusiei împotriva Ucrainei, schimbările climatice și fenomenele meteorologice extreme au cauzat perturbări majore lanțurilor agroalimentare.

Aceste crize au arătat, de asemenea, că nu există autonomie strategică a UE fără securitatea alimentară și un sector agricol european puternic și că securitatea alimentară depășește agricultura și producția alimentară, având un impact asupra mai multor domenii, nu numai asupra producătorilor primari, ci și asupra mai larg. economie.

Se referă nu numai la nutriție, ci și la sănătate și mediu, comerț, dezvoltare și probleme umanitare, chiar și la esența țesutului social european. Securitatea alimentară este mai mult decât o chestiune de cantitate produsă. Accesibilitatea rămâne o problemă majoră, chiar și pentru unele categorii sociale din UE.

O metodă precară

În acest context complicat, UE continuă să susțină tranziția către un sistem agricol mai ecologic, care ajută la gestionarea resurselor naturale, la menținerea biodiversității și la combaterea schimbărilor climatice.

Decarbonizarea agriculturii și reducerea impactului acesteia asupra mediului, asigurarea unei alimente sănătoase, nu este doar o așteptare legitimă a societății, ci o datorie morală.

Aceste scopuri afectează însă în primul rând agricultura industrială, pe care se bazează o mare parte a sistemului agroalimentar european, unul construit și subvenționat de-a lungul deceniilor, în care fermierii au fost încurajați să producă intensiv, uneori cu presiune asupra resurselor naturale, la costuri reduse. . Pe scurt, o schimbare profundă și o tranziție teribil de dificilă.

În aceste condiții, în promovarea legislației privind clima și mediul care afectează agricultura, Comisia Europeană a ales metoda greșită. O tactică de tăiere a salamului, care împinge pentru ținte stabilite ideologic, lipsită de evaluări solide de impact sau, în unele cazuri, fără nicio evaluare a impactului.

Actuala Comisie a luat decizii fragmentate, fără o direcție clară pentru acest proces și s-a îndepărtat de consecințele politice ale modificărilor propuse.

De asemenea, a încercat să facă acest lucru în afara Politicii Agricole Comune (PAC) a UE, cadrul principal al agriculturii europene, diminuându-i relevanța politică și financiară. Acest lucru nu a făcut decât să crească suspiciunea fermierilor din toată Europa, care se temeau că se face ceva împotriva lor.

Pentru a face discuția actuală și mai complexă, carnea și insectele cultivate în laborator pentru consumul uman au fost adăugate la agenda politică, deschizând astfel cutia Pandorei. Dacă, în vremuri normale, aceste probleme ar fi putut fi mai puțin perturbatoare, în contextul actual sunt subiecte extrem de politice, punând sub semnul întrebării sistemul care permite pe piață alimente noi și acceptabilitatea lor socială.

Această metodă a lovit un zid: în 2024 urmează alegerile europene, iar extremiștii, populiștii și partidele antieuropene manipulează în mod intens unele dintre propunerile Comisiei.

Ucraina: noi provocări, noi oportunități

Imperativele politice, legitime nu numai în contextul războiului cu Rusia, ci și pentru viitorul UE sunt acum pe masă. Din iunie 2022, Ucraina este țară candidată la UE și, în viitorul apropiat, va începe negocierile de aderare, împreună cu Republica Moldova.

Din punct de vedere politic, aceste negocieri nu pot fi amânate. Ar fi nu numai nedrept, ci și neînțelept. Aceasta înseamnă că va exista o integrare treptată a Ucrainei în piața unică europeană.

De asemenea, este probabil ca UE să prelungească liberalizarea completă actuală pentru unele produse agricole cheie, ceea ce ajută la menținerea economiei Ucrainei pe linia de plutire și, într-o etapă ulterioară, va sprijini reconstrucția țării.

Cu toate acestea, din perspectiva politicii agricole, integrarea Ucrainei în cadrul pieței unice a UE nu este în niciun caz ca de obicei. Aderarea Ucrainei la UE – o putere mondială a agriculturii – pune, de facto, sub semnul întrebării viitorul actualului model de sprijin financiar al PAC.

Ucraina este un producător și exportator global de top de cereale de bază. Sectorul agroalimentar al UE va fi cu siguranță mai puternic cu Ucraina în el, dar adevărul dur este că politica agricolă comună a UE astăzi nu este pregătită să facă față aderării unei puteri agricole atât de puternice.

Pentru a intra în Ucraina, trebuie să regândim întreaga fermă europeană ng politică și trebuie să începem acum. Din nou, riscul este ca mișcările populiste și extremiste să folosească dificultățile subliniate de fermieri pentru a alimenta sentimentele anti-europene și anti-ucrainene.

Ce cale ar fi de urmat?

Aceste provocări necesită, de asemenea, o resetare fundamentală a modului în care încheiem politicile europene.

Alimentația și nutriția, mediul și clima, agricultura și sănătatea publică sunt strâns legate între ele. Acestea ar trebui tratate într-un mod integrat, punându-le în coerență cu comerțul, ajutorul umanitar și cooperarea internațională.

Această nouă abordare ar trebui să se reflecte nu numai în prioritățile politice pentru alegerile europene din 2024, ci și în noul cadru instituțional la nivel european care va rezulta în urma acestor alegeri, în modul în care va fi organizată viitoarea Comisie Europeană, în decizia politică curge în Parlamentul European.

O regândire fundamentală a modelului actual al PAC, dar și a legislației conexe va necesita dezbateri publice ample și concertate, dar și evaluări de impact solide și cuprinzătoare, luând în considerare factorii economici, impactul asupra sistemului nostru alimentar, acceptarea societății și așteptările.

O abordare fragmentată ar duce la decizii politice ideologice, inacceptabile din punct de vedere social sau pur și simplu greșite.

În ultimii ani, UE a reușit să devină mult mai puternică din fiecare criză. Ceea ce avem nevoie în continuare este să trecem de la un mod de criză la o viziune nouă, de perspectivă, pentru sistemul agricol și alimentar al Europei. Sunt încrezător că o putem face.

aflat

anterior
urmator

read

newsletter1

newsletter2