Tatăl nostru carele ești în ceruri

sfințească-se numele Tău,

vie împărăția Ta, facă-se voia Ta

precum în cer așa și pe

pământul pe care, iată, nu am știut cum să-l păstrăm pentru a ne fi bine și nouă, dar și viețuitoarelor pe care le-ai făcut în zilele Facerii.

Că vezi Tu, în lunile astea două, cât timp am stat ferecați, și pământul Tău și lighioanele Tale parcă au înviat a doua oară, scăpate de nepriceperea și prostia noastră de oameni păcătoși.

Pâinea noastră cea de toate zilele

dă-ne nouă astăzi,

dar dă-ne mai ales minte, ca de acum încolo să nu mai greșim în fața Ta și în fața semenilor, pentru a fi bine pe mai departe lumii și copiilor, copiilor copiilor, și copiilor copiilor copiilor noștri, în Veacul vecilor.

Și ne iartă nouă greșalele noastre,

de-oi fi în îndurare, că mare nădejde ne punem în milostenia Ta, măcar că nu știu cât o merităm. Că, iată, porcul din bătătură o ține tot într-o boală, vaca muge în staul a nemâncată, ogorul e iască și toate, toate câte sunt, stricate sunt din vina noastră, că lume bună și frumoasă ne-ai dat, și lume rea și urâtă lăsăm în urma pașilor, pe unde trecem.

Și nu ne duce pe noi în ispită,

ci ne izbăvește de cel rău

dar mai cu seamă izbăvește-ne de calicia noastră, că ea ne-a împins la rele în așa fel, încât nu suntem buni nici măcar să-ți mai rostim Numele.

Că a Ta e împărăția și slava,

și nu a noastră,

în vecii vecilor,

Amin.