În România, există o penurie de abatoare, fiind județe întregi care nu au, pe întreg teritoriul, niciun abator. În condițiile în care există un asemenea vad pe piața românească, este de la sine înțeles că această afacere nu poate fi decât una de viitor, necesitatea ei fiind mai mult decât evidentă.Unii vor abatoare mobilePână și politicienii au fost obligați să coboare din stratosferă și să sesizeze autoritățile, la inițiativa crescătorilor de animale, că abatoarelor trebuie să li se dea toată atenția cuvenită. De pildă, în județul Timiș -și acest caz nu este deloc singular- nu există niciun abator în zona colinară, singurul obiectiv de acest gen funcționând la Giulvăz, iar acesta aparține unui investitor străin. În urma nenumăratelor petiții adresate parlamentarilor, de către crescătorii de animale, parlamentarii au început și ei să fie atenți la această problemă și să pledeze pentru importanța construirii de abatoare mobile. Acestea au avantajul de a-și amortiza costurile în aproximativ 3 ani de la data punerii în funcțiune, acest indicator depinzând de numărul de animale sacrificate și de costul solicitat pentru sacrificare. Principalul avantaj pe care îl poate oferi un astfel de punct mobil de sacrificare se referă la fiscalitate: micii crescători de animale pot obține certificate sanitar-veterinare, astfel că ei își pot comercializa producția în orice punct de desfacere, indiferent dacă decid să se asociezepentru vânzarea în supermarketuri sau dacă vor să-și monetizeze producția, în halele specializate din piețe.Condiții impuse pentru a putea avea un abator   Potrivit unui ordin ANSVSA, abatorul de capacitate mică reprezintă o unitate cu spații și dotări adecvate, în care se desfășoară activități pentru recepția, cazarea și tăierea unui număr redus de animale, precum și pentru livrarea produselor comestibile și necomestibile rezultate. În astfel de unități, se pot sacrifice lunar circa 100 de capete de porcine, ovine sau caprine, sau 20 de capete de bovine, respectiv trebuie să nu se depășească sacrificarea a două bovine sau zece porcine e zi.   Abatoarele de capacitate mică trebuie să funcționeze în baza autorizației sanitare veterinare eliberate de DSVSA, înconformitate cu legislația specific în vigoare și trebuie să asigure următorii parametri: ele trebuie să aibă un padoc acoperit, care să asigure criteriile de protecție și odihnă ale animalelor înainte de sacrificare (nu este obligatoriu dacă animalele sunt sacrificate imediat la sosirea la abator și dacă nu sunt transportate de la o distanță mai mare de 50 km).   Vestiarul animalelor poate să fie format și dintr-o singură cameră, sau două camera, care să asigure fluxul alternant al persoanelor de de sexe diferite. Toaletele trebuie să fie într-un număr sufficient, fără ca ele să se deschidă în spațiile de lucru și să fie dotate cu instalații adecvate de spălare, dezinfecție șiuscare a mâinilor. Sala de sacrificare trebuie să fie dotată cu instalații și echipamente care să prevină contactul între carne și pardoseli, pereți și dispositive de fixare. Este obligatoriu ca să existe, în cadrul abatorului, un birou administrative și ethnic (pentru medicul veterinar care trebuie să asigure asistența de specialitate).   În altă ordine de idei, trebuie să existe un spațiu pentru depozitarea masei gastrointestinale și a subproduselor, dar și a spațiilor de frig dimensionate în funcție de capacitatea unității, locul unde vor fi depozitate semicarcasele, sferturile de carcasă și organelle, rezultate în urma sacrificării. În cazul sacrificărilor de bovine și ovine adulte, este necesară existența spațiului de frig pentru depozitarea carcaselor până la primirea rezultatelor privind testarea pentru encefalopatiile spongiforme transmisibile. Totuși, se poate utilize același spațiu al unității pentru mai multe faze de lucru, cu condiția ca acestea să fie successive și separate în timp, iar între fazele diferite ale operațiunilor, să se efectueze curățenia și dezinfecția, în funcție de necesitate. Nuîn ultimul rând, trebuie să se asigure un număr sufficient de cuțite și alte instrumente de lucru, care să fie sterilizate în câte un sterilizator separat.   Necesitate: Ușor de igienizatDin punct de vedere al amenajărilor constructive și instalațiilor interioare, pereții și pavimentul abatorului trebuie să fie ușor de spălat, de dezinfectat și să fie construit din material care nu permit pătrunderea și staționarea apei. Pavimentul trebuie să permit drenarea apei către sistemul de canalizare, iar tavanul trebuie să fie realizat astfel încât să nu permit acumularea de murdărie, condens sau mucegaiuri și să fie, de asemenea, ușor de dezinfectat și igienizat. În plus, ușile și ferestrele trebuie să se închidă ermetic, pentru a asigura protecția împotriva rozătoarelor și a insectelor, iar ferestrele care comunică cu exteriorul trebuie să fie dotate cu plase contra insectelor. De altfel, capacele canalelor de scurgere trebuie să fie acoperite cu clopot, pentru împiedicarea apariției mirosurilor neplăcute, conductele, cablurile și corupurile de iluminat trebuie să fie protejate. Foarte important este ca aceste abatoare să asigure apă potabilă în cantiate suficientă, din rețeaua publică sau din sursă proprie.Atribuțiile administratorului abatorului   Administratorul abatorului are obligația ca, după terminarea activităților zilnice, să se asigure, în mod obligatoriu, că s-a efectuat curățenia și dezinfecția spațiilor, aparaturii, instalațiilor și a tuturor ustensilelor de lucru. Sacrificarea animalelor în abator va fi permisă doar cu acceptul medicului veterinar, după examenul ante-mortem.În plus, trebuie să se asigure trasabilitatea documentată a mișcării animalelor, a procesului de sacrificare și de livrare a produselor, în acest sens fiind aprobată sacrificarea numai a animalelor identificate, însoțite de certificate sanitary-veterinar și actualizarea bazei de date conform legislației în vigoare.   De altfel, trebuie să se respcte normele privind bunăstarea animalelor în timpul sacrificării, prin asigurarea echipamentelor de contenție și asomare corespunzătoare specie animalelor sacrificate. Subprodusele rezultate în urma sacrificărilor trebuie să fie colectate în mod igienic și livrate la unitatea de neutralizare.   Este bine de știut că marcarea și etichetarea cărnii se fac în conformitate cu prevederile legislației sanitar veterinare în vigoare. Nu în ultimul rând, personalul muncitor trebuie să fie sănătos, să poarte echipament de protecție, care să poată fi schimbat ori de câte ori este nevoie. Dacă veți ține cont de toate acestea, atunci puteți face o afacere de viitor prin înființarea unui abator, întrucât piața are o mare cerință.