Autori:DeLoitte/Camelia Malahov,DeLoitte/Săndel Bolcoș   Având în vedere realitățile economice pe care România le-a resimțit din plin în ultimii ani, multe dintre deciziile manageriale au trebuit să aibă în vedere cerințele din ce în ce mai exigente ale pieței. Astfel, diverse strategii de marketing au fost încercate rând pe rând în încercarea de a readuce succesul cu care societățile au fost obișnuite în perioada dinainte de 2008. Decizia de organizare a promoțiilor Una dintre metodele cel mai des întâlnite este organizarea promoțiilor pentru a stimula vânzările în anumite perioade sau când produsele se apropie de termenul de expirare. Totuși, înainte de a lua decizia de a organiza o promoție trebuie să cunoaștem implicațiile organizării acestor activități promoționale. Motivul pentru care trebuie să verificăm aceste implicații este legat de faptul că legislația în vigoare încearcă să reglementeze activitatea comercială și să încurajeze libera concurență prin stabilirea unor limite în modalitatea de stabilire a promoțiilor organizate. De asemenea, din punct de vedere fiscal trebuie să fie analizat impactul organizării unor astfel de activități. Având în vedere faptul că organizarea acestor activități de promovare poate conduce la vânzarea produselor sub costul de achiziție, trebuie să avem în vedere dacă există și riscuri fiscale asociate acestei vânzări sub cost. Astfel, trebuie mai întâi să clarificăm și să facem distincție între două concepte: vânzarea sub preț și vânzarea sub cost. Vânzarea sub preț presupune ca într-un areal economic unde prețurile se situează la un anumit nivel, un agent economic decide să vândă la un preț mai mic decât concurenții săi, însă nu mai puțin decât costul de achiziție. Cel de-al doilea concept se referă la vânzarea unui produs la un preț inferior costului sau de achiziție sau producție. În acest ultim caz, pentru a evita impunerea unor sancțiuni de natura amenzilor și potențial închiderea afacerii prevederile Legii nr. 321/2009 și a Ordonanța Guvernului nr. 99/2000 trebuie observate nu sunt respectate.   Condiții permisive Ca principiu, prevederile legislației mai sus amintite interzic vânzarea sub cost a produselor sau serviciilor. Totuși, vânzarea sub cost este permisă în anumite cazuri cum ar fi:

• vânzări de lichidare, vânzări de soldare;
• vânzări efectuate magazin sau depozit de fabrică;
• efectuate pentru produse ce nu pot fi vândute după perioada  pentru care au fost concepute;
• vânzări de produse nevândute la 3 luni după aprovizionare;
• vânzări accelerate ale produselor susceptibile de o deteriorare rapidă;
• vânzarea unui produs la un preț aliniat la cel legal practicat în aceeași zonă comercială;
• vânzarea produselor cu caracteristici identice, ale căror prețuri de reaprovizionare s-au diminuat.

Din acest motiv trebuie să analizăm dacă vânzarea sub cost observă prevederile legislației în vigoare. Pentru a clarifica totuși ce reprezintă costul la care trebuie să ne raportăm trebuie să cunoaștem definiția costului de achiziție așa cum este menționat în Ordonanța 99/2000. Prețul de achiziție reprezintă prețul de cumpărare, taxe nerecuperabile, cheltuieli de transport-aprovizionare și alte cheltuieli accesorii necesare pentru punerea în starea de utilitate sau intrare in gestiunea a produsului respectiv. Deductibilitatea cheltuielilorConform Ordinului 3055/2009, costul de achiziţie al bunurilor cuprinde preţul de cumpărare, taxele de import şi alte taxe (cu excepţia acelora pe care persoana juridică le poate recupera de la autorităţile fiscale), cheltuielile de transport, manipulare şi alte cheltuieli care pot fi atribuibile direct achiziţiei bunurilor respective. În costul de achiziţie se includ, de asemenea, comisioanele, taxele notariale, cheltuielile cu obţinerea de autorizaţii şi alte cheltuieli nerecuperabile, atribuibile direct bunurilor respective. Astfel, trebuie identificat dacă prevederile legislației mai sus menționate este observată, iar vânzarea sub cost observă principiile enunțate în legislație. Din punct de vedere fiscal, prevederile legislative au fost amendate de-a lungul anilor încă dinaintea intrării în vigoare a Codului Fiscal. Astfel, interpretarea autorităților fiscale a legislației aplicabile înainte de intrarea Codului Fiscal conduce încă și astăzi la confuzii de interpretare. Deoarece de Codul Fiscal înainte prevederile fiscale menționau că această diferență va fi considerată nedeductibilă mai există încă inspector fiscali care aplică această interpretare. Totuși Codul Fiscal nu menționează restricții în ceea ce privește deductibilitatea cheltuielilor ce provin din vânzarea sub cost cât timp vânzarea în sine conduce la obținerea unor venituri impozabile. De asemenea, din punctul de vedere al TVA nu există consecințe negative în cazul efectuării vânzării sub cost. Astfel, în concluzie, cât timp prevederile Legii 321/2009 și a Ordonanței 99/2000 nu sunt încălcate, producătorii pot vinde sub cost fără a avea consecințe negative din punct de vedere fiscal.