Compania Memphis Meats a anunțat în cursul lunii mai că a reușit să realizeze carne de pui și rață din celulele culturilor fiecărei păsări, producând ”păsări de curte curate”. Cu această ocazie, prin intermediul publicației Science Magazin, firma a oferit detalii cu privire la unele dintre provocările de reglementare și la întrebările cu care se confruntă companiile care promovează producția de carne artificială.Neclaritățile persistă   Primul hamburger gătit cu carne de laborator nu a primit comentarii favorabile, în privința gustului. Însă burgerul lansat în 2013 a determinat punerea accentului pe modul în care guvernele vor reglementa domeniul emergenței agrozootehniei celulare, care utilizează biotehnologia în loc de creșterea clasică a animalelor, pentru fabricarea de produse din carne, lapte, sau ouă.   Până în prezent, niciunul dintre aceste alimente sintetice nu a ajuns pe piață. Dar o mână de companii din Danemarca, Statele Unite, dar și din alte țări, încearcă să mărească producția până la nivelul acceptabilității economice. Astfel, potrivit oficialilor de la Memphis Meats, firma speră ca peste cinci ani să poată livra carne de vită și cârnați din carne artificială pe rafturile magazinelor, iar cei de la o altă companie din domeniu, Perfect Day țintesc chiar sfârșitul anului 2017, pentru a distribui carne de vită produsă prin așa-numita tehnologie tisulară.   Cu toate acestea, nu este clar care sunt agențiile guvernamentale care ar supraveghea această potențială nouă sursă de alimentație. Din punct de vedere istoric, guvernele reglementează regimul producției animale și supraveghează siguranța și securitatea aditivilor alimentari. De asemenea, autoritățile aprobă așa-numitele biotehnologii care includ produsele fabricate din țesuturi, sânge, celule animale sau umane și tehnicile de terapie genică. Dar biotehnologiile emergente pot bloca aceste linii de supraveghere, deoarece unele dintre alimentele noi nu se încadrează perfect în definițiile normative existente. Noua tehnologie ridică multe întrebări   ”Cultura celulară ridică multe întrebări”, spune Isha Datar, CEO al New Harvest Institute, din New York, fondat pentru a sprijini această industrie în devenire. Pentru a oferi răspunsuri, unele guverne au lansat anul trecut o inițiativă de revizuire a modului în care autoritățile pot reglementa biotehnologia agrozootehnică, lucrând la un studiu mai amplu asupra viitoarelor evoluții și reglementări în domeniu, un raport în acest sens fiind programat să fie dat publicității la sfarsitul acestui an.   Între timp, liderii din industrie se gândesc la modul în care alimentele lor potențiale, pe bază de laborator, ar putea fi tratate de autoritățile de reglementare. Potrivit Science Insider, o abordare este aceea de a demonstra că produsul lor este similar cu un produs existent și pentru care testarea a demonstrat deja că nu prezintă riscuri.   ”Aceasta este exact abordarea companiilor care folosesc microbi și alte biotehnologii, pentru a produce enzime și proteine ​​care sunt adăugate în alimente”, a declarat pentru sursa citată Vincent Sewalt, Director Senior-DuPont Industrial Biosciences. ”De exemplu, drojdia poate fi utilizată pentru a produce amilaze specifice, care sunt enzime adăugate la produsele coapte, pentru a prelungi prospețimea. Astfel de aditivi necesită o aprobare prealabilă, dacă nu puteți demonstra că sunt substanțe recunoscute în general ca fiind sigure”, a adăugat Sewalt.   Strategii în dezvoltarePentru a satisface standardele, companiile încep prin selectarea tulpinilor microbiene care sunt cunoscute a fi nontoxigenice și nepatogene, folosind acele tulpini pentru produsele lor. ”Iar, acest lucru poate fi făcut în siguranță, atât timp cât ați selectat o tulpină sigură și ați demonstrat siguranța prin studii toxice repetate”, argumentează Sewalt. Această strategie ar putea funcționa pentru companiile care experimentează utilizarea de drojdie în ingineria proteinelor ​​unice, pentru a crea albușuri artificiale de ou. În acest caz, proteinele din ouă sunt deja considerate a fi un ingredient.   Același scenariu ar putea funcționa pentru producția proteinelor ​​din lapte și  adăugarea altor ingrediente, pentru a crea un lapte artificial. Proteinele de lapte precum cazeina și zerul sunt deja recunoscute ca fiind sigure, fiind identice cu proteinele obținut din laptele vacilor, afirmă oficialul DuPont. Dar, produsul nu poate fi numit în mod legal lapte, deoarece există standarde de identitate care definesc în mod specific laptele ca secreții lactale de la o vacă.   O definiție limitativă”Definiția laptelui exclude complet orice fel de băutură produsă prin fermentație sau alte instrumente de biologie moleculară”, afirmă Phillip Tong, fost Director al Centrului de Tehnologie a Produselor Lactate și Profesor Emerit la Universitatea Politehnică de Stat din California. ”Când aceste definiții au fost promulgate, nimeni nu credea că vom fi capabili să facem așa ceva”, a adăugat universitarul american.Nu este chiar carne, dar este aliment   Situația de reglementare devine mai complicată în cazul cultivării de carne artificială, celulele luate din mușchi de animale fiind cultivate pe schele speciale, până când formează suficiente țesuturi (cca. 20.000), pentru a face un hamburger. ”Nu este carne animală, nu este chiar carne, nu este nici aditiv alimentar, dar este aliment”, afirmă susținătorii acestei noi dimensiuni a industriei alimentare.   ”Este, totuși, un teritoriu neexplorat îndeajuns”, spune Nicole Negowetti, Directoarea de Politicii a Good Food Institute, un ONG din Washington finanțat de un miliardar american anonim care sprijină aceste tehnologii. Negowetti adaugă:   ”Din înțelegerea mea, regulamentele existente se bazează pe alimentele provenite din sacrificarea animalelor, astfel încât acestea nu au sens pentru alimentele așa-zis artificiale”. Iar argumentul cel mai puternic, al susținătorilor ingineriei tisulare, este acela că noile tehnologii vor conduce la o producție alimentară mai sigură, mai umană și mai durabilă. Însă, Negowetti opinează că ”produsul ar trebui să fie reglementat, dacă este menit sa fie un aliment”.   ”Până la urmă, ce dracu’ e!?”   Exasperată de controverse, doamna Negowetti se întreabă retoric: ”Până la urmă, ce dracu’ e!?”, mai ales că această carne ar putea să intre sub incidența legislației referitoare la medicamente. Cauza? Multe guverne definesc medicamentul ca fiind ceva care include celule umane sau animale, țesuturi și produse pe bază de țesuturi, așadar, s-ar putea ca țesutul animal, fie el și artificial, să fie inclus în  definiția medicamentului, nu a alimentului!   Dar există și alte argumente pentru reglementarea celulo-culturii de carne, ca medicament, atâta vreme cât unele agenții reglementează medicamentele administrate animalelor sau care sunt adăugate în nutriția lor. Deci, dacă firmele care manipulează culturile de carne pentru a îmbunătăți aroma, conținutul de grăsimi sau alte calități, atunci, aceste culturi ar putea fi considerate aidoma unui medicament care se administrează unui animal, fiind definite ca atare.   Cod de bare introdus în ADN!   ”Deși biotehnologia poate face mai dificilă definirea unor noi produse alimentare, ar putea facilita măsuri de siguranță mai precise”, afirmă managerul de la DuPont. De exemplu, el spune că secvențierea genomului devine mai rapidă, astfel încât procesul de determinare a inserțiilor genetice sau a stergerilor în noile organisme ar putea reprezenta riscuri pentru sănătate. Există, de asemenea, posibilitatea de a proiecta în mod explicit în siguranță proteinele de albuș de ou, astfel încât acestea să nu declanșeze reacții alergice.   Iar, în viitor, potențialul de a introduce coduri de bare în gene și dezvoltarea de truse de identificare ”in-line”, care recunosc tulpini specifice de linii celulare, ar putea facilita verificarea organismelor noi și a produselor lor proteice, precum și urmărirea produselor prin intermediul lanțurilor de aprovizionare. Cu toate acestea, pentru moment, agențiile guvernamentale care vor supraveghea aceste schimbări rămân neidentificate. Deoarece biotehnologia creează o suprapunere mai mare între sistemele de reglementare, specialiștii sugerează că ar fi ideal să se creeze o singură agenție de reglementare.   Nu trebuie însă omis un detaliu: Cercetarea cărnii artificiale a primit o atenție deosebită din partea mass-media, dar până acum, puțini au gustat așa ceva. Însă, oamenii de știință din domeniu sunt încântați dar și îngrijorați față de modul în care consumatorii vor reacționa la această adevărată cascadorie tehnologică, menită să fie general-valabilă în viitor. Iar Henk Haagsman, Cercetător la Universitatea Utrecht din Olanda, acela care a condus echipa care a realizat pentru prima oară carne artificială de porc, crede că domeniul trebuie propulsat, chiar dacă opinia publică va transforma acest lucru într-un circ mediatic.