La finalul lunii iunie, Comisia Europeană a publicat Raportul ”EU Agricultural Outlook 2030” în care estimează producția de lapte, lactate și carne, pentru nivelul anului menționat în titlu. Perspectiva pe termen mediu a principalelor piețe agricole ale produselor agricole din UE și a veniturilor agricole până în 2030 se bazează pe un set de ipoteze macroeconomice coerente, considerate cele mai plauzibile la momentul analizei. Proiecțiile presupun o continuare a politicilor agricole și comerciale actuale. Analiza se bazează pe informațiile disponibile la sfârșitul lunii septembrie 2018, pentru producția agricolă și pe modelul agro-economic utilizat de Comisia Europeană (versiunea UE a modelului Aglink-Cosimo al OCDE-FAO). Predicția este însoțită de o analiză a incertitudinii. Aceasta cuantifică variația potențială a rezultatelor, care rezultă în special din fluctuațiile mediului macroeconomic și ale randamentelor principalelor culturi agricole și a laptelui, fiind prevăzute, de asemenea, scenarii specifice pentru litigiile comerciale, dezvoltarea culturilor proteice și a deșeurilor alimentare. În cadrul procesului de validare, a fost efectuată o revizuire externă a scenariilor de bază și a scenariilor de incertitudine în cadrul unui atelier de lucru la Bruxelles. Contribuții valoroase au fost colectate de la factorii de decizie la nivel înalt, experți în modelare și experți de piață la nivel înalt, și alte părți interesate și organizații internaționale, cum ar fi OCDE și FAO. Cum, producția de carne de vită este în strânsă corelare cu producția de lapte, pentru această ediție vă redăm doar predicțiile CE pentru aceste două segmente.Un ritm de creștere mai lent   Creșterea cererii mondiale de importuri determinată de creșterea populației (în special în Africa) și creșterea veniturilor vor conduce la creșterea consumului de produse lactate în perioada de perspectivă. Cu toate acestea, comerțul mondial va crește într-un ritm semnificativ mai lent decât în ​​ultimul deceniu. UE și Noua Zeelandă vor conduce piața de export. Accentul va fi pus pe produsele cu valoare adăugată mare, pentru care UE are un avantaj competitiv clar. În plus, preferințele consumatorilor pentru produsele diferențiate (de exemplu, organice, fără OMG, locale etc.) vor determina dezvoltarea de alternative la sistemele de producție convenționale. Cerințele de mediu vor juca, de asemenea, un rol din ce în ce mai important în modelarea sistemelor de producție.   Până în 2030, producția mondială de lapte este de așteptat să depășească 1 miliard de tone, crescând anual cu peste 15 milioane de tone, ușor mai rapid decât în ​​ultimul deceniu. Peste 40% din această creștere ar trebui să aibă loc în India, care investește continuu în ferme și infrastructuri moderne. Cu toate acestea, se așteaptă ca India să tranzacționeze pe piața mondială numai în condiții excepționale de piață (de exemplu, subvenții la export pentru SMP din cauza stocurilor mari). În medie, se așteaptă o creștere anuală a producției de lapte de 2 milioane de tone în alte țări asiatice, în special în Pakistan, unde laptele este consumat în cea mai mare parte în fermă (mai puțin de 5% intră în lanțul de aprovizionare comercială).   În Africa, creșterea producției de lapte ar trebui să fie de aproape cinci ori mai mare decât în ​​ultimul deceniu. Producția suplimentară (+1,2 milioane t pe an), ar trebui să fie în principal în Africa de Est. Cu toate acestea, cererea internă va crește mai rapid și vor fi necesare importuri suplimentare.   În China, creșterea preconizată a producției de lapte, deși este mai mare decât în ​​trecut, este relativ mică (+650 000 t/an), datorită constrângerilor de mediu care limitează extinderea efectivelor de produse lactate și lipsa de competitivitate a producătorilor. Cu toate acestea, cererea de lapte crud intern ar trebui sprijinită într-o oarecare măsură de punerea în aplicare a standardelor pentru laptele crud și produse, lactate și cererea tot mai mare de produse lactate proaspete. UE va rămâne bine poziționată   UE va rămâne bine poziționată pe piața mondială a produselor lactate, în ciuda costurilor de producție mai mari decât ale principalilor săi concurenți. Creșterea modestă a producției proiectată în UE (+1,3 milioane t în medie pe an), este mai mare decât creșterile anuale estimate în Noua Zeelandă (+0,4 milioane t), și SUA (aproximativ 0,7 milioane t), principalii concurenți ai UE.   Noua Zeelandă se așteaptă să crească dinamic pe plan intern, în comparație cu trecutul (+1,6% pe an), deci investițiile sale în străinătate vor crește. Orice extindere a efectivelor de lapte va fi limitată de disponibilitatea resurselor. Creșterea productivității bazată pe utilizarea suplimentelor alimentare (de exemplu, făină de semințe de palmier), ar putea fi limitată, din cauza impactului asupra compoziției grăsimilor din lapte, ceea ce face dificilă fabricarea unor produse lactate, de exemplu unt.   În SUA, producția de lapte este de așteptat să înregistreze o creștere susținută, deși mai mică, decât în ​​trecut (în jur de +0,7% pe an). Piața internă va absorbi o parte semnificativă din acest lapte suplimentar, datorită creșterii populației (+0,7% pe an), și a unei creșteri mici, dar constante, a consumului de produse lactate pe cap de locuitor. În plus, se așteaptă ca SUA să ia o cotă mai mare dintr-un comerț internațional extins în sectorul produselor lactate (15% în 2030, +3 milioane tone exporturi de echivalent lapte, în perioada de perspectivă, în special SMP și brânză).   Intensificarea expansiunii comerțului la nivel mondial   Creșterea cererii în Africa și Asia va depăși creșterea lor de producție, ceea ce va duce la creșterea cererii de import și a comerțului. Până la 50% din producția mondială de SMP este comercializată, însă brânzeturile și untul sunt consumate în cea mai mare parte pe plan intern (doar aproximativ 10% din producția mondială, în volum, este comercializată).   Comerțul global cu OMG, SMP, brânză, unt și zer praf se anticipează că va crește, în medie, cu mai puțin de 1 milion de tone de lapte echivalent pe an. Aceasta este doar jumătate din creșterea medie înregistrată în ultimul deceniu. Numai brânza ar trebui să crească la aceeași rată (+ 2 milioane de tone echivalent lapte). SMP este utilizat pentru prelucrarea diferitelor produse, cum ar fi iaurt, înghețată, deserturi de lapte și panificație. Creșterea comerțului cu SMP va fi mult mai scăzută decât în ​​trecut, când prelucrarea cantităților mari de SMP (ușor de păstrat), și a prețurilor scăzute, au amplificat exporturile, în special în 2017 și 2018. Cu toate acestea, volumul tranzacționat al SMP ar trebui să depășească performanța WMP, sub presiunea prețului mai ridicat al grăsimilor din lapte și a dezvoltării pieței PFP.   În Africa, creșterea populației (+2,4% pe an) și creșterea consumului de lactate pe cap de locuitor reprezintă principalele motoare ale consumului intern mai mare, care se așteaptă să crească cu peste o treime, până în 2030 (cu un total de 73 milioane tone echivalent lapte). În 2030, aproximativ 20% din consum ar trebui să fie acoperit de importuri (aproximativ 13 milioane de tone echivalent lapte). Nu va crește doar comerțul cu lapte praf. Se estimează că importurile de brânză și unt se vor dubla în perioada de perspectivă.   Cererea din Africa Subsahariană (SSA) ar trebui să crească într-un ritm mai rapid decât în ​​ultimii 10 ani. În plus, față de creșterea populației, creșterea urbanizării și creșterea veniturilor vor conduce la un consum mai mare de produse lactate proaspete, iar vânzările mai sofisticate ar trebui să stimuleze achizițiile mai mici, dar mai frecvente. Datorită ratelor ridicate percepute de intoleranța la lactoză în populația SSA, produsele fermentate (în special laptele fermentat și iaurtul), devin din ce în ce mai importante. În plus, consumul de lapte UHT se extinde rapid,  datorită proprietăților sale de conservare. Africa de Nord, în special Algeria, ar trebui să conducă cererea de import SMP, care este în prezent furnizată în principal de UE (aproximativ 80%, în ultimii cinci ani). Cu toate acestea, creșterea ar trebui să fie mai lentă decât în ​​ultimul deceniu, datorită unei impulsionări a politicii către autosuficiență și extinderea PFP.   Piața cărnii, deosebit de dificilă   Până în 2030, se estimează că producția de carne din UE va rămâne la aproximativ 48 de milioane de tone. Cu toate acestea, cotele diferitelor tipuri de carne se vor schimba, determinate de schimbările în preferințele consumatorilor, de potențialul de export, de rentabilitate și de schimbările din sectorul produselor lactate în cazul cărnii de vită. Producția de păsări de curte va continua să se extindă, deși într-un ritm mai lent, susținută fiind de o piață internă favorabilă și de perspective pozitive de export. Producția de carne de porc este de așteptat să scadă ușor, pe măsura creșterii concurenței la export și a presiunilor sociale și de mediu.   Producția de carne de vită ar trebui să revină la trendul descendent după restructurarea sectorului laptelui, exporturile având o concurență puternică. Producția de carne de oaie și de capră este probabil să crească cu 5%, până în 2030, ea stagnând în ultimii ani. Deși consumul total de carne din UE este în scădere, acesta va reprezenta cea mai mare parte a producției din UE. Cu toate acestea, o proporție mai mare de producție de păsări de curte și de carne de porc va trebui exportată pe o piață internațională dificilă.   Consumul de carne de vită în UE este așteptat să reia o tendință descendentă, scăzând treptat de la 11 kg pe cap de locuitor, în 2018, la 10,4 kg pe cap de locuitor, în 2030. Convergența în cadrul UE va rămâne limitată. Consumul se așteaptă să scadă în UE-15 și să se aplice în UE-N13, lăsând un decalaj semnificativ (11,9 kg pe cap de locuitor, respectiv 4,0 kg pe cap de locuitor), până în 2030.   Exporturile UE se așteaptă să scadă   Principalii parteneri comerciali ai UE vor furniza majoritatea aprovizionării suplimentare cu piața mondială a cărnii de vită. Brazilia va continua să joace un rol major din mai multe motive: 1- Competitivitate reală pe parcursul întregii perioade de perspectivă; 2 - Costuri scăzute de producție; 3 - Creșterea accesului la principalele țări importatoare.   Cu toate acestea, disponibilitatea cărnii pentru export va depinde de impactul pe termen mediu al recesiunii economice asupra sectorului și asupra consumului local. Australia își reconstruiește efectivele de bovine care vor spori potențialul de sacrificare și vor stimula exporturile. Argentina va beneficia de un peso competitiv și de politici favorabile pentru export, care stimulează extinderea efectivelor sale. Producția americană, consolidată de efectivul recent reconstruit, va satisface în mare parte cererea internă suplimentară, iar exporturile americane vor fi stabilizate până în 2030.   Exporturile UE de animale vii și de carne de vită sunt proiectate să scadă în perioada de perspectivă. Acest lucru va fi influențat de rata de schimb, de concurența puternică a principalilor jucători și de cererea mai scăzută din partea Turciei. Până în 2030, se așteaptă ca exporturile de animale vii să scadă treptat la 200.000 tone (-17%, față de 2018). Problemele sanitare și preocupările legate de bunăstarea animalelor pot, de asemenea, să acționeze ca un factor descendent pentru exporturile de animale vii. Exporturile de carne de vită sunt proiectate să scadă rapid și să se stabilizeze la mijlocul perioadei de perspectivă la aproximativ 227.000 t (-10% față de 2018). Acest lucru va fi cauzat de concurența din Brazilia, Argentina și Australia. Până în 2030, exporturile de animale vii vor reprezenta doar 47%, din totalul exporturilor din prezent.   Destinațiile exporturilor EU se vor modifica   Se așteaptă ca cererea din Turcia să scadă, din cauza situației macroeconomice (inflația ridicată și devalorizarea lirei turcești). Între timp, se așteaptă o creștere a concurenței altor jucători, inclusiv Uruguay și Brazilia, care au devenit recent principalii furnizori pentru Turcia. Se așteaptă ca Rusia să reia unele importuri de carne de vită din UE, după eliminarea interdicției de import, asumată la sfârșitul anului 2019.   Cu toate acestea, importul Rusiei va fi la un nivel mult mai scăzut decât înainte, datorită politicilor sale de auto-suficiență, a cererii și aprovizionării reduse din alte țări, în special din Brazilia. În schimb, cererea țărilor asiatice, Orientul Mijlociu și Africa de Nord ar putea crește și ar oferi noi oportunități. Îndepărtarea în continuare a anumitor bariere sanitare ar putea, de asemenea, să prezinte noi oportunități comerciale pentru UE și alte țări. Importurile UE ar urma unei creșteri treptate a cotelor tarifare   Se estimează că importurile UE de carne de vită vor urma o tendință ascendentă în perioada de perspectivă, concomitent cu creșterea graduală a cotelor tarifare (TRQ). Taxele de impozitare ale UE pentru producția de înaltă calitate se așteaptă să fie definitivată. În ansamblu, până în 2030, se așteaptă ca importurile să crească la 350.000 t (+15%, față de 2018). Aceasta echivalează cu o rată de umplere de 90% din nivelul TRQ agregat în 2030 (395.000 t).   La rândul lor, prețurile UE pentru carnea de vită ar putea să cadă sub presiunea mondială, înainte de a se stabiliza spre 2030. Se estimează că prețurile la carnea de vită din UE vor fi sub presiunea scăderii prețurilor mondiale. Reconstrucția completă a efectivelor americane și livrările ample pe care le așteaptă Brazilia și Argentina în următorii câțiva ani, sunt de așteptat să împingă în jos prețul mondial al cărnii de vită. Dar, pe termen mediu, o decelerare a producției mondiale ar trebui să determine creșterea prețurilor mondiale în a doua jumătate a perioadei de perspectivă.