După cum cunoaște fiecare cititor al revistei noastre, întotdeauna ne-am preocupat de situația internațională, fiind convinși că tot ce se întâmplă pe plan extern are impact imediat și direct, asupra economiei din România, asupra fiecărui sector de activitate. Tocmai de aceea, începând cu această primăvară, Meat.Milk a început colaborarea cu European Dairy Association, urmând ca, în viitor, să încheie parteneriate de colaborare și cu alte asociații profesionale internaționale. Sora mai mare a APRIL-ului autohton, EDA se îngrijește de soarta procesatorilor de lapte din Uniunea Europeană, mulți dintre ei având operațiuni și în țara noastră. Și, după ce, la precedenta ediție a expo-conferinței internaționale Meat.Milk, l-am avut ca oaspete pe domnulAxel Bigot, membru al Comitetului de Acțiune EDA, în această ediție vă prezentăm interviul pe care domnul Alexander Anton, Secretarul General EDA, a avut amabilitatea de a ni-l acorda.Un echilibru relativMeat.Milk: Domnule Alexander Anton, în calitate de Secretar General al European Dairy Association, cum ați caracteriza piața europeană a laptelui și a produselor lactate?Alexander Anton: Oferta globală nu este foarte dinamică. Chiar și în ultimele trei luni vedem o mică scădere a producției globale de lapte. După un prim trimestru destul de pozitiv, în anul 2019, pe partea cererii, vedem o activitate mai lentă în comerțul internațional de astăzi. Deci, la nivel mondial, piețele de astăzi sunt într-o situație destul de echilibrată.   Acest lucru este valabil și pentru piețele noastre de produse lactate din Uniunea Europeană. Cu partea de cerere destul de inflexibilă, orice schimbare la nivelul ofertei poate avea un impact asupra piețelor. De aceea, de exemplu, condițiile meteorologice din această vară, cum ar fi nivelul ploilor, vor avea importanță.   În plus, există încă amenințarea Brexit. Un Brexit gestionat prost, în octombrie 2019, ar avea cel mai probabil un impact mult mai mare pe piețele mondiale de lapte, decât interdicția de import din Rusia din 2014. Probabil, o parte din fluxurile comerciale obișnuite de produse lactate între UE și Marea Britanie vor fi diminuate, provocând daune asupra balanței actuale a pieței în Europa. Trebuie să avem un cadru neted de export pentru produsele lactate în relația viitoare dintre UE și Regatul Unit, pentru a evita astfel de perturbări ale volumelor și prețurilor.   La nivel mondial, mediul comercial turbulent, inclusiv, de exemplu, amenințarea cu tarife de represalii din SUA, pentru produsele lactate din UE, din cauza disputei OMC Airbus, adaugă un alt factor de stres pe piețele noastre. Apoi, mai ales pentru sectorul zerului, dezvoltarea febrei porcine africane din Asia, în special în China, merită atenția noastră. Există amenințări evidente, dar și oportunități, atunci când luăm în considerare, de exemplu, piețele de hrană pentru purceii din Europa. Cu toate acestea, pe fundalul perspectivei globale pozitive, privind consumul mondial de lapte și lactate, putem face față acestor provocări în mod stabil.   Lactatele, victime colaterale ale războiului Airbus-BoeingM.M.: Cum apreciați semnarea tratatelor de liber schimb cu Canada, negocierile privind tratatul MERCOSUR, acțiunile Fonterra pe piața europeană și reluarea negocierilor privind acordul de comerț liber cu Statele Unite?A.A.: Agenda comercială ambițioasă a Comisiei Europene din ultimii cinci ani a dat naștere unui mare succes, fiind încheiate negocierile comerciale cu Japonia, Vietnam, Singapore, Chile, Mexic și Canada.   Acordul CETA (Acordul de Liber Schimb UE - Canada), reprezintă un mare succes pentru toate părțile implicate. Asta, chiar dacă ne luptăm cu așa-numitul management TRQ al brânzeturilor, stabilit de autoritățile canadiene. Comisia Europeană a preluat preocupările noastre și a declanșat clauza de revizuire, pentru a oferi într-adevăr un acces echitabil pe piața brânzeturilor europene în cadrul TRQ-urilor negociate.   Pentru țările Mercosur (Brazilia, Argentina, Uruguay și Paraguay), există un potențial destul de mare pentru excelența europeană, în materie de produse lactate. Suntem convinși că partenerii de negociere vor ajunge la un acord în următoarele luni. Din partea SUA, lucrurile sunt mai complicate. Nu ne așteptăm la niciun progres aici. Dar sperăm că produsele lactate nu vor deveni daune colaterale ale luptei Airbus-Boeing.   La rândul său, când vine vorba de un posibil acord de liber schimb cu Noua Zeelandă, trebuie să vedem că nu există, în principiu, nici un beneficiu macroeconomic. Așadar, am solicitat Comisiei Europene să continue să își concentreze eforturile asupra regiunilor lumii, cu un potențial real de acces pe piață, pentru produsele europene, cum ar fi laptele și produsele lactate. China ar trebui să fie o țintă constantă, dat fiind că suntem departe de concurenții noștri,  atunci când vine vorba de accesul pe piață. Pozițiile pe piață ale Australiei și Noii Zeelande vor fi tulburate, iar cele două țări vor reacționa dur.   M.M.: Ce instrumente de apărare are la dispoziție industria europeană  produselor lactate, în fața concurenței în țările din afara Uniunii Europene?A.A.: Pe lângă reluarea regretabilă a amenințărilor la adresa barierelor tarifare, în unele țări se folosește ”cutia de instrumente” clasică: măsurile SPS (sanitare și fitosanitare), decise pe o bază discutabilă, barierele comerciale netarifare, precum regulile de etichetare sau modificările standardelor produselor, sunt noile provocări din viața exportatorilor de produse lactate din UE, în fiecare zi. Avem o listă lungă din întreaga lume, pe care o desfășurăm împreună cu serviciile competente din cadrul Comisiei Europene. Brexit-ul un uriaș, comparativ cu interdicția de export în RusiaM.M.: În ce măsură credeți că piața Chinei poate fi o soluție pentru industria europeană a produselor lactate?A.A.: Interdicția de import a Rusiei ne-a arătat că nu poate exista o soluție ”de țară”, pentru industria noastră. În prezent, destinațiile noastre de export de produse lactate sunt foarte diversificate și, datorită progreselor înregistrate de Europa în acordurile de comerț liber din întreaga lume, această tendință se poate baza pe o realitate stabilă.   Acestea fiind spuse, piețele de produse lactate din China au încă un potențial mare.  Conform datelor oficiale din China, potențialul general al importului de produse lactate depășește 100 de milioane de tone de lapte, echivalent, pe an. China importă aproximativ 20% din consumul de lactate, iar acest deficit este structural. M.M.: Cum se va schimba piața europeană a laptelui și a produselor lactate după Brexit?A.A.: Brexit riscă să declanșeze o criză de produse lactate la o nouă scară. Cum spuneam mai sus, comparativ cu Brexit, interdicția de import a Rusiei poate fi calificată drept un eveniment minor, întrucât Marea Britanie absoarbe de 2,5 ori mai mult decât volumul importurilor de lapte din Rusia, din UE, și de 3 ori, în valoare. Irlanda este, desigur, cea mai expusă, dar orice șoc de piață ar atinge în mod inevitabil și toate piețele europene și mondiale. EDA a muncit din greu,  împreună cu prietenii noștri de la DairyUK, pentru a da îndrumări negociatorilor șefi.   Din păcate, până în prezent, sfera politică nu a reușit să se organizeze într-un mod care să permită ca Brexit să se desfășoare într-o manieră ordonată. Uniunea Europeană, în ansamblu, se va schimba profund, cu un prim membru care va părăsi Uniunea noastră. Și pentru sectorul produselor lactate din UE, cu lanțurile de aprovizionare complet integrate din Europa, inclusiv, bineînțeles, Regatul Unit, Brexit va avea un efect extraordinar, pentru care ne putem pregăti doar parțial.   Cu o auto-suficiență de lapte aflată într-un deficit de aproximativ 85%, Marea Britanie va rămâne o țară importatoare de produse lactate, oferind probabil și noi oportunități pentru alte țări, cum ar fi Canada, SUA sau Noua Zeelandă, pentru a profita de poziții de piață interesante. Iar laptele și produsele lactate vor deveni, în principiu, mai scumpe, în Marea Britanie, pentru a compensa orice tarif de import al OMC. În procesul Brexit, nu există nici un câștigător, cel puțin nu în cadrul lactosferei europene.     M.M.: Care sunt principalele provocări ale industriei europene a produselor lactate pentru viitorul imediat și pe termen mediu?A.A.: Povestea de succes a industriei lactatelor din Europa se bazează în primul rând pe calitatea, siguranța, gustul și valoarea nutrițională a laptelui și a produselor lactate. Iar cealaltă fundație este proiectul european: piața unică a UE, politica europeană comercială ambițioasă și politica noastră agricolă comună.   Promovarea excelenței noastre în domeniul produselor lactate premium, în Europa și pe piețele mondiale, și consolidarea celor trei piloni politici, din cadrul unei noi structuri politice a instituțiilor europene, este o condiție esențială pentru a ne urmări succesul în Europa și la la nivel global.   Apoi, de câțiva ani, industria noastră s-a angajat în călătoria netă de carbon, cu termen limită în anul 2050. Reducerea impactului asupra mediului este o necesitate, dacă dorim să servim clienții noștri în viitor cu produse lactate premium, din UE, cu o valoare nutritivă unică.   Prin proiectul privind amprenta de mediu a produselor (PEF), pe care EDA l-a coordonat pentru Comisia UE, am stabilit un standard ridicat în ceea ce privește metodologia de măsurare a impactului nostru asupra mediului, în afara emisiilor de gaze cu efect de seră. Și fabricile noastre de produse lactate din Europa, fabricile de produse lactate de toate mărimile și la toate nivelurile, au pus accentul pe reducerea impactului lor asupra mediului.   Construiți-vă șosele, reorganizați-vă industria, nu uitați de mediu!M.M.: Unde vedeți România plasată în acest peisaj european al laptelui și al produselor lactate?A.A.: Angajamentul fabricilor de produse lactate din alte țări ale UE, în România,  subliniază în mod clar faptul că industria laptelui din țara dumneavoastră are un mare potențial. Acest potențial este încă departe de a fi complet atins. Astăzi, România este țara cu cea mai mică rată de livrare a laptelui în Uniunea Europeană, dar, mai ales, din păcate, cu o rată destul de scăzută de progres în ultimii ani. Când ne uităm la mărimea medie a fermei de lapte, vedem și o diferență semnificativă între România și media UE. Comparativ cu alte țări din UE, cum ar fi Polonia sau Bulgaria, structurile agricole din România nu au urmat până în prezent dezvoltarea.   Cașcavalul de Săveni, Telemea de Ibănești și Telemea de Sibiu, cele trei brânzeturi românești ale căror nume sunt protejate în cadrul politicii UE privind calitatea, fac parte integral din moștenirea noastră culinară europeană și din comorile noastre culturale. Dar au nevoie de mai multă vizibilitate în afara României, pentru a deveni adevărați ambasadori pentru sectorul lactatelor din România și pentru potențialul său. Unele particularități locale, cum ar fi Sana, ar putea, de asemenea, să inspire inovații în întreaga Europă, în special pe piețele mature, în căutarea diversificării produselor.   Vorbind despre piețele de export, situația geografică a României o transformă într-o platformă naturală pentru fluxurile de produse lactate către Turcia și Orientul Mijlociu sau Egipt. Costurile și disponibilitatea furajelor naționale fac ca această opțiune să fie mai mult decât plauzibilă în deceniile următoare. Cu toate acestea, rămân unele provocări majore care trebuie abordate. Infrastructurile de transport (pentru un lanț de aprovizionare mai reactiv), trebuie încă să fie realizate pe teritoriul național, iar disponibilitatea forței de muncă rămâne o problemă serioasă,  atât la nivelul fermelor, cât și a nivelului de prelucrare a produselor lactate. Aceștia sunt factorii care condiționează investițiile pe termen lung ale companiilor locale sau internaționale în România.   La fel ca întreaga Europă, România suferă, de asemenea, de practicile comerciale nereglementate ale comercianților cu amănuntul, în relațiile cu companiile producătoare de lactate. Comercianții au făcut o presiune inacceptabilă pentru scăderea prețurilor și fără îndoială complexitatea negocierilor cu privire la comerțul cu amănuntul din Europa de Vest se va răspândi lent în părțile centrale și estice ale Europei, pe măsură ce companiile și alianțele de comerț cu amănuntul se vor extinde. EDA a informat Comisia Europeană (DG Concurență), cu privire la această problemă, iar sectorul lactatelor din România ar putea fi, probabil, mai vocal la nivelul UE.   M.M.: Vă rugăm să trimiteți un mesaj din partea dumneavoastră dar și din partea EDA, fermierilor și procesatorilor din industria laptelui din România.A.A.: Cu o populație de 20 de milioane de locuitori, România este țara cu numărul șapte, în ceea ce privește populația din Uniunea Europeană (28). În ceea ce privește producția de lapte, România este numărul 11, dar când vine vorba de colectarea laptelui, România se situează pe poziția a 18-a, în spatele Lituaniei, care are mai puțin de 3 milioane de locuitori.   România are o adevărată cultură și tradiție pentru lapte și brânză. Aceasta este o bază perfectă pentru viitorul sectorului produselor lactate din România, cu abilități de concentrare asupra produselor cu valoare adăugată. Pentru a debloca potențialul produselor lactate din România, va trebui abordată problema schimbărilor structurale.   Iar, exemplele altor state membre ale UE arată că această evoluție poate fi foarte bine gestionată, în cadrul politicii agricole comune a Uniunii Europene. Asigurați-vă că ați făcut-o într-un mod compatibil cu preocupările consumatorilor cu privire la mediu și durabilitate. Aceste așteptări vor deveni, fără îndoială, foarte curând, de maximă importanță și în România. Desigur, închei spunând: ”Vive l'Europe et vive le lait!” M.M.: Vă mulțumim!