Desigur, privind în trecut, economia Statelor Unite ale Americii au fost un miracol apărut aparent din nimic. Dar această economie a fost rezultatul unei lumi libere, undeori nedrepte, dar care a fost ordonată prin legi federale drastice dar și prin modul de a acționa al oamenilor simpli. Însă, care au fost principalele elemente care au făcut din agricultura Statelor Unite una dintre cele mai importante și performante din lume? Pentru a avea o imagine, fie și aproximativă, apelăm la un studiu istoric întocmit de Oxford Research.Valori uriașe încă din 1860   În Noua Anglie, așa cum erau denumite teritorile de azi ale Statelor Unite, s-a renunțat la agricultura de subzistență încă din 1810, trecându-se la marea producție, pentru a asigura aprovizionarea cu alimente a orașelor industriale cu creștere rapidă.  Însă, acest lucru a fost facilitat de faptul că, din anii 1770 și până în 1830, pionierii s-au mutat în noile ținuturi care s-au întins din Kentucky, până în Alabama și Texas. Cei mai mulți dintre aceștia au fost fermieri care s-au mutat în grupuri de familii, pentru a se ajuta și pentru a face față necunoscutului și pericolelor.   O expansiune dramatică în agricultură a avut loc între 1860 și 1910. Numărul fermelor s-a triplat, de la 2 milioane, în 1860, la 6 milioane, în 1905. Populația din ferme a crescut de la aproximativ 10 milioane, în 1860, la 22 de milioane în 1880, și la 31 milioane în 1905. Valoarea fermelor a crescut de la 8 miliarde de dolari, în 1860, la 30 de miliarde de dolari în 1906.   Actul de la Homestead   Guvernul federal a trasat parcele de câte 65 de hectare, practic libere, pentru 400.000 de familii care le-au luat în posesie după emiterea ”Actului de la Homestead”, din 1862. Mai mult, Căile ferate americane au făcut publicitate acestui act în Europa, de acolo de unde au sosit sute de mii de fermieri din Germania, Scandinavia și Marea Britanie. Ca urmare, primii ani ai secolului XX au fost prosperi pentru toți fermierii americani. Anii 1910-1914 au devenit un punct de referință statistic, după ce fermierii au organizat grupuri de ferme care doreau ca guvernul să le utilizeze ca punct de referință, pentru stabilirea prețurilor și profiturilor pe care le considerau meritate. Marile Câmpii au devenit o zonă deschisă, găzduind ferme de bovine pe terenuri publice, fără taxă. Treptat, fermele s-au mutat spre nord: Dodge City, Kansas, Ogallala și Nebraska. De acolo, bovinele erau expediate către Coasta de Est.   Luarea pământului ”în parte” și încă ceva   Agricultura din sud a fost orientată către plantații de mari dimensiuni care au produs bumbac, precum și tutun sau zahăr. În timpul războiului civil, blocada Uniunii a închis 95% din activitatea de export. Marea majoritate a fermierilor albi lucrau în ferme mici de subzistență, care asigurau nevoile familiei și pieței locale. După război, prețul mondial al bumbacului s-a prăbușit, plantațiile au fost fragmentate în beneficiul oamenilor liberi.   Conceptul de Sharecropping a devenit răspândit, ca răspuns la revoltele economice cauzate de sfârșitul sclaviei în timpul și după reconstrucție. Sharecropping, în fapt, lucrul ”în parte”, a fost o modalitate pentru agricultorii foarte săraci, atât albi cât și negri, pentru a-și câștiga traiul de pe terenurile deținute de altcineva: Proprietarul punea la dispoziție terenuri, locuințe, unelte, semințe și un catâr, iar un comerciant local furniza pe credit alimente și bunuri pe credit. Mișcarea ”Grange”   Grange a fost o organizație fondată în 1867 pentru fermieri și care a promovat modernizarea nu numai a practicilor agricole, ci și a vieții familiale și comunitare, fiind încă în funcțiune. Calitatea de membru a crescut de la 200.000, în 1873, la 858.050, în 1875, deoarece multe dintre granițele de stat și locale au adoptat rezoluții politice nepartizane, în special în ceea ce privește reglementarea costurilor de transport feroviar.   Organizația a fost neobișnuită, pentru acele vremuri, prin faptul că a permis femeilor și adolescenților să fie membri egali ai comunităților de fermieri. Creșterea rapidă a infuzat organizația națională cu bani din cotizații, iar mulți fermieri au creat cooperative de consum, precum sistemul comercial cu amănuntul din Chicago, Aaron Montgomery Ward.   La mijlocul anilor 1870, asociația Granges din Midwest, a reușit să adopte legi de stat care să reglementeze ratele pe care ar putea să le perceapă căile ferate și depozitele de cereale. Nașterea serviciului cooperării, a livrării gratuite rurale și a sistemului de creditare a guvernului federal s-a datorat, în mare parte, lobby-ului Grange. Vârful puterii politice a mișcării a fost marcat prin adoptarea principiului potrivit căruia depozitele de cereale sunt ”o utilitate privată în interes public”, și, prin urmare, puteau fi reglementate de dreptul public.