Gliceroza, cunoscută și sub numele de glicerol, este un lichid incolor, inodor și cu gust dulce, fiind un lichid vâscos. Acesta este un alcool de zahăr, cu un indice de solubilitate ridicată în apă. Există o gamă largă de aplicații de glicerol în produsele alimentare, farmaceutice cât și în industria cosmetică. Dar, previziunile specialiștilor sugerează că glicerolul ar putea ajunge la prețuri competitive, fiind o sursă de energie pentru animale, înlocuind boabele. Cu toate că există dovezi în sprijinul ideii de utilizare a glicerolului pentru vacile de tranziție, există însă puține informații care să analizeze utilizarea lui ca macro-ingredient în rațiile vacilor de lapte, în perioada lactației. Recent, Universitatea Purdue a efectuat un studiu de cercetare despre valoarea glicerolului, ca posibil înlocuitor pentru boabele de porumb. Iată concluziile sudiului.Glicerolul pentru vaci, în perioada de tranziție Utilizarea glicerinei în tratamentul cetozei a fost raportată încă din 1954 (Johnson et al., 1954), iar evaluarea glicerolului, precum propilen glicolul, ca tratament  al cetozei, a fost explorată în continuare în anii 1970 (Fischer și colab., 1971 , 1973). Mai recent, valoarea glicerinei a fost analizată ca ajutor preventiv pentru problemele metabolice asociate la vacile de tranziție. În timp ce aceste studii demonstrează valoarea potențială a glicerinei în tratarea cetozei, există o lipsă acută de date pentru examinarea valorii glicerinei, ca ingredient principal pentru rația vacilor de lapte post-tranziție. Ratele de hrănire pentru vacile de tranziție variază de la 5 la 8% din DM dietetice.Utilizarea nivelurilor ridicate de incluziune a glicerolului   Studiile de hrănire a vacilor, care să conțină rate de glicerol în alimentație, sunt destul de puține și se apropie de 5% din rația de materie (DM), pe o bază uscată. Schröder și Südekum (1999) au suplimentat hrana vacilor de lapte cu 10% glicerol, înlocuind în mod eficient peste o jumătate din cantitatea de amidon din dietă, fără ca aceasta să afecteze negativ digestibilitatea ruminală, sinteza microbiană sau digestibilitatea nutrienților a tractului, la tăurași. O dietă cu 3,6% glicerol la vacile de lapte, la mijlocul anului de lactație, a avut efect asupra producției de lapte, sau a compoziției brute de lapte, dar s-a constatat o ușoară modificare a profilului acizilor grași din lapte și a crescut propionatul, în concentrațiile de rumen, în detrimentul concentrației de acetat (Khalil și colaboratorii, 1997).   Alimentarea cu 1,89 lb/zi de glycerol până la 21 de zile, în raport cu numărul de fătări (5,4% din rație), nu a avut niciun efect asupra producției de lapte sau asupra consumului de furaje (DeFrain et al., 2004). Hrănirea cu 500 ml de glycerol, sau aproximativ 3,1% din rația DM, la trei săptămâni înainte de fătare, a dus la o creștere a producției de lapte și la concentrația de proteine​​ (Bodarski et al., 2005). Analizate împreună, aceste experimente arată că glicerolul poate fi adăugat în dietele vacilor, la un nivel de cel puțin 10% din DM, fără efecte dăunătoare, iar, în unele cazuri, au apărut chiar efecte benefice asupra producției de lapte și a compoziției acestuia.   Valoarea energetică a Glicerolului   Pentru că glicerolul nu a fost folosit ca ingredient macro, estimările energiei nete de lactație (NEL) nu sunt disponibile pentru scenarii tipice de hrănire. Schröder și Südekum (1999) au raportat estimări de 0.9-1.03 Mcal/lb, cu valori de energie în scădere pentru dietele bogate în amidon și, recent, DeFrain și colab. -2004, au raportat 0,86 Mcal/lb, atunci când alimentarea cu glicerol se face la începutul perioadei de lactație. Există o incertitudine asupra valorii energetice pentru glicerol, ca urmare a interacțiunilor necunoscute cu alte componente din rație.   Glicerolul este fermentat de acizii grași volatili (VFA) în rumen. Rapoartele timpurii de fermentare a glicerolului au indicat că acesta a fost fermentat aproape în întregime de acidul propionic(Johns și colab, 1953. Garton et al, 1961.). Alte rapoarte indică o creștere a acizilor acetic și propionic (Wright, 1969), sau o creștere a acizilor propionic și butiric (Czerkawski și Breckenridge, 1972). Studiile indică faptul că cea mai mare parte din glicerol a fost găsită în propionate  (Bergner și colab., 1995). Astfel, microbii din rumen se adaptează la hrănirea cu glycerol, iar frecvența dispariției glicerinei din lichidul ruminal este mai rapidă cu 7 zile de hrănire cu glicerol. Studiile au mai arătat că, dacă se adaugă 15-25% glicerol, cea mai mare parte a acestuia dispare în decurs de 6 ore. (Bergner et al., 1995). Experimentele cu Glicerina efectuate de Universitatea Purdue   Obiectivul experimentului  a fost acela de a evalua valoarea glicerinei, ca înlocuitor pentru boabele de porumb, în dietele vacilor de lapte aflate în perioada de lactație. Șaizeci de vaci Holstein, aflate în perioada de lactație, au fost cazate în boxe individuale și li s-a stabilit o dietă de bază, pentru o perioadă de două spătămâni. Vacilor li s-au dat diete care au conținut 0,5,10 sau 15% glicerol  (99,5% USP / FCC, clasa Kosher), ca procent din rația DM.   La vacile hrănite cu  0 glicerol, rația a fost echilibrată, pentru a îndeplini sau depăși NRC (2001). În cazul celorlalte, porumbul a fost înlocuit cu o cantitate echivalentă de glicerină și gluten de porumb. Adaosul de gluten de porumb a fost ajustat, pentru a asigura protein lipsă. Dietele au fost oferite o dată pe zi și s-au înregistrat refuzuri ale animalelor, față de hrana lor de zi cu zi. Vacile au fost mulse de două ori pe zi, iar probele de lapte au fost obținute saptămânal, după două mulgeri consecutive, fiind analizate pentru a se vedea cantitatea grăsimilor, proteinelor, lactozei, laptele de uree N și celulele somatice.   În urma analizelor, s-a constatat că glicerolul a fost bine tolerat de vaci și nu au existat diferențe în aportul DM sau al producției de lapte, pe întreaga perioadă experimentală de 8 săptămâni. Consumul de hrană a fost redus prin includerea de glicerol 15%, în timpul primelor 7 zile ale studiului. Efectele negative asupra aportului au fost evidente doar în timpul primei săptămâni a testului, iar diferențele nu au fost detectate pentru următoarele 7 săptămâni. Recuperarea aportului în termen de 7 zile sugerează că realizarea unui debit de alimentare cu15% glicerol ar putea fi cel mai bine realizat printr-o dietă care să introducă treptat glicerolul în rația vacilor. În plus, producția de lapte, cât și compoziția acestuia, nu s-au modificat, ca răspuns la alimentarea cu glicerol, cu excepția azotului ureic care a scăzut, ca reacție la substitut.   Aceste modificări nu au fost însă observate la toate nivele de hrănire cu glicerol. Concentrațiile reduse de MUN sugerează o utilizare îmbunătățită a proteinelor dietetice, de către bacteriile din rumen, și peirderile reduse de amoniac. Vacile hrănite cu o cantitate mai mare de glicerol au câștigat în greutate mai mult decât vacile hrănite cu 5%glicerol, sau cu dieta de control.   Un ingredient valorosRezultatele acestui studiu arată clar că glicerolul este un ingredient valoros pentru hrana vacilor de lapte, în perioada de lactație. Glicerolul poate fi inclus ca un ingredient macro, în dietele vacilor de lapte, în perioada de lactație, fără niciun fel de efect dăunător asupra acestora. Prin urmare, hrănirea vacilor cu glicerol, ca o alternativă la porumb, este o strategie alternativă pentru alcătuirea unei diete a vacilor în lactație, atunci când porumbul nu are un preț convenabil!