Industria piscicola mondiala a trecut cu bine peste criza financiara. Urmeaza sa treaca insa si prin criza alimentara ce se prefigureaza a urma. Cresterea pretului la peste si produse din peste, in concordanta cu cresterea pretului si la alte alimente de baza ar putea sa duca la scaderea consumului, mai ales in statele in curs de dezvoltare. Acest fapt ar aduce in faliment multe companii de pescuit. Totusi, pestele de crescatorie ar putea sa castige in aceasta competitie, pretul sau fiind mai putin supus fluctuatiilor pietei si al costurilor de tipul energiei.

Pescuitul si acvacultura au furnizat aproximativ 145 de milioane de tone de peste in 2009, se arata in ultimul raport al FAO (Sofia 2010) cu privire la sectorul piscicol. Dintre acestea, 118 milioane de tone au fost utilizate in alimentatia umana, ceea ce a condus la un consum aparent pe cap de locuitor de aproximativ 17,2 kg de peste (echivalent greutate in viu), valoare care reprezinta cel mai ridicat nivel al tuturor timpurilor. Acvacultura a contabilizat 46% din oferta totala de peste, pondere aflata insa in usoara scadere fata de valoarea din 2008 prezentata in raportul FAO intitulat The State of World Fisheries and Aquaculture 2008, motivul constituindu-l revizuirea datelor statistice cu privire la China. Totusi, fata de 2006, ponderea acvaculturii in totalul productiei piscicole este in crestere, la acel moment aceasta detinand un procent de doar 43%. Daca insa nu luam in considerare China, consumul de peste si preparate din peste pe cap de locuitor a ramas aproape nemodificat in ultimii ani. In intervalul 2006-2009, consumul de peste si preparate din peste, fara China, era de circa 13,7 kg/locuitor. In 2007, pestele a contabilizat 15,7% din aportul de proteine animale al populatiei la nivel mondial si 6,1% din totalul proteinelor consumate pe glob. La nivel global, pestele ofera pentru mai mult de 1,5 miliarde de oameni circa 20% din consumul lor mediu de proteine animale pe cap de locuitor si pentru circa 3,0 miliarde de oameni 15% din aportul lor de proteine de origine animala. In tarile mai sarace, unde se inregistreaza un consum relativ redus de proteine animale, contributia consumului de peste la aportul total de proteine animale a fost semnificativ mai insemnata - 20,1% - si este, probabil, si mai mare decat cel indicat de statisticile oficiale, avand in vedere contributia cantitatilor obtinute din pescuit si nedeclarate si a pescuitului de subzistenta. China ramane de departe cea mai mare tara producatoare de peste, cu o productie de 49 de milioane tone in 2009 (34 de milioane de tone din acvacultura si 14,9 milioane de tone, din pescuit). Productia globala de peste obtinuta din pescuit a fost in 2009 de aproximativ 90 de milioane de tone, cu o valoare estimata de piata (in SUA), la prima vanzare de 93,9 miliarde de dolari. Din aceasta, aproximativ 80 de milioane de tone au fost scoase din oceane si mari si circa 10 milioane de tone (un record) din apele interioare. Productia mondiala de peste, pe specii, a fost relativ stabila in trecut, daca privim la ultimul deceniu, cu exceptia fluctuatiilor inregistrate la capturile de “anchoveta” - o specie extrem de sensibila la conditiile oceanografice determinate de fenomenul El Niño.

In 2008, China, Peru si Indonezia au fost cele mai importante tari producatoare in domeniul piscicol. China a ramas, de departe, la nivel mondial lider, cu o productie de aproximativ 15 milioane de tone. Desi schimbarea de metodologie a statisticilor referitoare la pescuitul Chinei a condus la o revizuire a rezultatelor referitoare la pestele obtinut din capturi, cu circa 2 milioane de tone pe an pentru zona Pacificului de Nord-Vest, aceasta regiune conduce inca de departe in topul zonelor de pescuit marin, urmata de Pacificul de Sud-Est, de Pacificul Central de Vest si de Atlanticul de Nord-Est. Din punctul de vedere al pestilor recoltati, aceleasi specii au dominat capturile marine, ca si in anii trecuti, incepand cu 2003, primele zece specii din top reprezentand circa 30% din totalul capturilor marine. Doua treimi din capturile obtinute din apele interioare au provenit din Asia. Acvacultura s-a simtit bine chiar si in criza Acvacultura continua sa fie domeniul cu cea mai rapida crestere din sectorul alimentelor de origine animala, ritmul sau de crestere (6,6%), devansand ritmul de crestere a populatiei. Astfel, fata de anul 1970, cand se produceau 0,7 kg/locuitor, in 2008 s-a ajuns la o cantitate de 7,8 kg/locuitor. Daca in anii `50, productia obtinuta in crescatoriile piscicole era de mai putin de 1 milion de tone pe an, in 2009 aceasta a ajuns la circa 55 milioane de tone pe an, cu o valoare de piata de peste 100 de miliarde de dolari SUA. Productia de plante acvatice produse in fermele piscicole a fost in 2008 de circa 15,8 milioane de tone (echivalent greutate in viu), cu o valoare de 7,4 miliarde de dolari SUA, reprezentand o rata medie anuala de crestere in termeni de greutate de aproape 8% fata de 1970. Astfel, in cazul in care plantele acvatice sunt incluse in productia totala de acvacultura mondiala, in 2008 aceasta s-a ridicat la 68,3 milioane de tone, cu o valoare la prima vanzare de 106 miliarde de dolari. Productia obtinuta in fermele piscicole este puternic dominata de Asia-Pacific, regiune, care reprezinta 89% din total in termeni de productie, si 79% din total in termeni de valoare. Aceasta pozitie dominanta se datoreaza, in principal, Chinei, a carei productie reprezinta 62% din productia globala in termeni de cantitate si 51% din valoarea globala. Ratele de crestere pentru productia din fermele piscicole variaza foarte mult intre regiuni. America Latina si Caraibe au inregistrat cel mai mare ritm al cresterii medii in perioada 1970-2008 (21,1%), urmata de Orientul Apropiat (14,1%) si Africa (12,6%). Productia Chinei, rezultata din acvacultura, a crescut cu o rata medie anuala de 10,4% in perioada 1970-2008, dar in noul mileniu, ritmul de crestere a acesteia a scazut la 5,4%, nivel care este semnificativ mai mic decat cel inregistrat in anii `80 (17,3%) si `90 (12,7%). Dar nu numai in China asistam la o incetinire a productiei obtinute in fermele piscicole. Cresterea medie anuala in Europa si America de Nord s-a redus, de asemenea, incepand cu anul 2.000, de la un ritm de 1,7% si 1,2%. Þarile ce detineau pozitia de lider din punctul de vedere al acvaculturii, cum ar fi Franta si Spania, s-au confruntat cu o scadere a productiei in deceniul trecut. Este de asteptat ca, in timp ce productia de peste din fermele piscicole sa creasca in urmatorii zece ani la nivel mondial, in multe regiuni ale lumii s-ar putea sa asistam la o incetinire a acestui ritm de dezvoltare. Aproape 10% din populatia lumii depinde de sectorul piscicol Sectorul piscicol reprezinta o sursa de venit si un mijloc de trai pentru milioane de oameni din intreaga lume. Gradul de ocupare a fortei de munca in domeniul pescuitului si acvaculturii a crescut substantial in ultimele trei decenii, cu o rata medie de dezvoltare de 3,6% pe an, incepand din 1980. Se estimeaza ca la nivelul anului 2008, 44,9 milioane de persoane au fost direct angajate, cu norma intreaga sau, mult mai frecvent, cu jumatate de norma, in domeniul pescuitului sau al acvaculturii, si cel putin 12% dintre acestea au fost femei. Acest numar reprezinta o crestere de 167%, comparativ cu 16,7 milioane de oameni in 1980. De asemenea, se estimeaza ca, pentru fiecare persoana angajata in domeniul pescuitului si al acvaculturii, alte trei locuri de munca sunt produse in activitati secundare, inclusiv post-recolta, ajungandu-se la un total de peste 180 de milioane de locuri de munca in ansamblul industriei de pescuit. Mai mult decat atat, in medie, pentru fiecare titular al postului, exista alte trei persoane aflate in intretinere sau membri ai familiei. Astfel, sectorul primar si secundar de pescuit si acvacultura asigura mijloace de subzistenta pentru un total de aproximativ 540 de milioane de persoane sau 8,0% din populatia lumii. Ocuparea fortei de munca in sectorul pescuitului a crescut mai repede decat populatia lumii si decat ocuparea fortei de munca in agricultura traditionala. Cele 44,9 milioane de persoane angajate in acest sector in 2008 au reprezentat 3,5% din cele 1,3 miliarde de persoane active din punct de vedere economic in sectorul agricol la nivel mondial, comparativ cu doar 1,8% in 1980. Majoritatea pescarilor si acvacultorilor sunt localizati in tarile in curs de dezvoltare, in principal in Asia, care a cunoscut cele mai mari cresteri in ultimele decenii, reflectand in special expansiunea rapida a activitatilor din sectorul acvaculturii. In 2008, 85,5% dintre pescari si acvacultori erau din Asia, urmata de Africa (9,3 %), America Latina si Caraibe (2,9 %), Europa (1,4 %), America de Nord (0,7 %) si Oceania (0,1 %). China este tara cu cel mai mare numar de pescari si acvacultori, reprezentand aproape o treime din totalul mondial. In 2008, 13,3 milioane de oameni au fost angajati ca pescari sau acvacultori in China, dintre care 8,5 milioane de oameni cu program intreg. In 2008, alte tari cu un numar relativ mare de pescari si acvacultori au fost India si Indonezia. Europa conduce la productivitate Desi cea mai mare concentrare de persoane angajate in sectorul primar este in Asia, productia medie anuala pe persoana este de doar 2,4 tone, fata de aproape 24 de tone in Europa, si mai mult de 18 de tone in America de Nord. Acest lucru reflecta gradul de industrializare a activitatilor de pescuit. Diferentele sunt si mai evidente in sectorul acvaculturii, in care, de exemplu, "productia medie anuala pe cap de acvacultor, in Norvegia este de 172 de tone, in timp ce in Chile este de aproximativ 72 de tone, in China de 6 tone si in India doar de 2 tone. Desi sectorul pescuitului marin sau in ape interioare continua sa ofere, de departe, cel mai mare numar de locuri de munca in sectorul primar, este evident ca ponderea ocuparii fortei de munca in acest segment stagneaza sau este in scadere. In schimb, oportunitati sporite sunt furnizate de acvacultura. Conform estimarilor bazate pe datele disponibile pentru 2008, acvacultorii au reprezentat circa un sfert din numarul total de lucratori in sectorul pescuitului, fata de un total de aproape 11 milioane de oameni. Din 1990, numarul de acvacultori a crescut semnificativ, cele mai mari cresteri avand loc in Asia, si in special in China, unde numarul celor care lucreaza in ferme piscicole a crescut cu 189% in perioada 1990-2008. Totusi, numarul lucratorilor din industria piscicola a scazut in economiile cu un factor intensiv al capitalului, precum cele mai multe tari europene, America de Nord si Japonia. Acesta este rezultatul mai multor factori, incluzand capturile care au scazut, programele de reducere a capacitatii de pescuit si cresterea productivitatii prin promovarea progresului tehnic. Se estimeaza ca aproximativ 1,3 milioane de oameni erau angajati in domeniul pescuitului si al acvaculturii in tarile dezvoltate, in 2008, ceea ce reprezinta o scadere de 11%, comparativ cu anul 1990. Fiind o marfa foarte perisabila, pestele are cerinte specifice, si un numar semnificativ de capacitati de prelucrare. In 2008, aproape 81% (115 milioane de tone) din productia mondiala de peste, a fost destinata consumului uman, in timp ce restul (27 milioane de tone) a fost utilizata in scopuri non-alimentare, precum obtinerea de faina si ulei de peste (20,8 milioane de tone), momeala, utilizarea in scopuri farmaceutice, precum si pentru hrana directa in acvacultura. In 2008, 39,7% (56,5 milioane de tone) din productia totala mondiala de peste a fost comercializata in stare proaspata, in timp ce 41,2 % (58,6 milioane de tone) a fost vanduta ca peste congelat sau prelucrata in preparate din peste pentru consumul uman direct. Incepand de la mijlocul anilor `90, proportia de peste folosit pentru consumul uman direct a crescut in detrimentul utilizarii acestuia pentru obtinerea de faina si ulei de peste. Din pestele destinat direct consumului uman, o pondere de 49,1% a constituit-o pestele viu sau proaspat, urmata in functie de importanta de pestele congelat (25,4%), preparatele sau conservele din peste (15,0%) si de pestele folosit pentru fabricarea unor medicamente (10,6%). Cantitatea consumata de pesti vii si proaspeti a crescut de la 45,4 milioane de tone in 1998 la 56,5 milioane tone in 2008 (echivalent greutate in viu). Cantitatea de peste procesat pentru consumul uman a crescut de la 46,7 milioane de tone in 1998, la 58,6 milioane de tone in 2008 (echivalent greutate in viu). Congelarea reprezinta principala metoda de prelucrare a pestelui pentru consumul uman si a reprezentat un procent de 49,8% din totalul cantitatii de peste procesat pentru consumul uman si o cota de 20,5 % din totalul productiei de peste din 2008. Asia exportatorul de peste al lumii Comertul cu peste reprezinta o sursa importanta de venituri in valuta. In plus sectorul detine un rol important in ocuparea fortei de munca, de generare a veniturilor pentru indivizi si pentru securitatea alimentara. In 2008, comertul cu peste si produse pescaresti a reprezentat o cota de aproximativ 10% din total exportului de produse agricole si 1% din schimburile comerciale mondiale in ceea ce priveste valoarea. Ponderea productiei piscicole si de acvacultura (echivalent greutate in viu) care intra in circuitul comertului international in totalul productiei piscicole a crescut de la 25% in 1976, la 39 de procente in 2008, reflectand gradul de deschidere, in crestere, a sectorului si integrarea sa in comertul international. In 2008, exporturile de peste si produse pescaresti au atins o valoare record de 102 miliarde de dolari SUA, in crestere cu 9% fata de anul 2007 si aproape o dublare fata de cele 51,5 miliarde de dolari, valoare inregistrata in 1998. In termeni reali (preturile ajustate cu inflatia), exporturile de produse piscicole au crescut cu 11% in perioada 2006-2008 si cu 50% intre 1998 si 2008. In perioada de la sfarsitul lui 2006 si pana la jumatatea anului 2008, preturile agricole internationale (in special la produsele alimentare de baza) au ajuns la niveluri record in termeni nominali, datorita mai multor factori, cum ar fi restringerea cantitatilor comercializate, interconectarea dintre pietele globale, fluctuatiile cursului de schimb si cresterea preturilor petrolului brut si implicit a costului transportului de marfuri. Aceasta escaladare a preturilor a afectat segmente mari de populatie, in special din randul celor saraci din mai multe tari in curs de dezvoltare. Preturile la peste si produse pescaresti au fost, de asemenea, afectate de criza preturilor la produsele alimentare, urmand tendinta generala de marire a preturilor pentru toate produsele alimentare. Indicele preturilor pentru peste calculat de FAO indica o crestere de 37% intre februarie 2007 si septembrie 2008, cand a atins un nivel record. Preturile pentru speciile obtinute in urma pescuitului marin, oceanic sau in ape interioare a crescut mai mult decat cele practicate pentru speciile de crescatorie, din cauza impactului mai mare al cresterii pretului la energie. Acelasi indice a evidentiat insa, pentru perioada septembrie 2008-martie 2009, ca urmare a crizei financiare globale o scadere dramatic a pretului la peste si produse din peste, urmata insa de o revenire. Estimarile preliminare indica o scadere a volumului in comertul cu peste si produse pescaresti de 7% in 2009, comparativ cu 2008. Datele disponibile pentru primele luni din 2010 indica faptul ca, in multe tari, comertul cu peste si produse piscicole a cunoscut o revenire, iar previziunile pe termen lung arata o continuare a acestui trend pozitiv. China, Norvegia si Thailanda sunt primii trei mari exportatori de peste ai lumii. Din 2002, China a fost de departe principalul exportator de peste, contabilizand indeaproape 10% din exporturile de peste si produse pescaresti ale lumii cu o valoare de circa 10,1 miliarde de dolari SUA in 2008 si de 10.3 miliarde de dolari in 2009. Exporturile Chinei au crescut considerabil din 1990, o cota importanta dintre acestea reprezentand reprocesarea materiei prime importate. Þarile in curs de dezvoltare, in special China, Thailanda si Vietnam, au realizat 80% (din punctul de vedere al volumului), din exportul mondial de peste in 2008, si 50% (50,8 miliarde dolari SUA) din exporturile mondiale de peste si produse pescaresti in ceea ce priveste valoarea. Volumul mondial al importurilor de produse de peste si peste a atins in 2008 un nou record, 107,1 miliarde de dolari SUA, in crestere cu 9% comparativ cu anul precedent. Datele preliminare pentru 2009 evidentiaza insa o scadere cu 9%, ca urmare a incetinirii cresterii economice si a contractiei cererii din principalele state importatoare: Japonia, Statele Unite ale Americii si Uniunea Europeana (UE). Acestea sunt principalele piete de import, cu o cota totala de aproximativ 69% in anul 2008, in totalul global. Japonia este cea mai mare tara importatoare a lumii in domeniul pestelui si al produselor piscicole (ca stat national), cu importuri in valoare de 14,9 miliarde de dolari SUA in 2008, in crestere de 13% comparativ cu anul 2007. In 2009 insa importurile sale in domeniu au scazut cu 8% fata de 2008.

Cea mai mare piata de peste si produse pescaresti importate este insa Uniunea Europeana, cu importuri in 2008 in valoare de 44,7 miliarde de dolari, in crestere cu 7% fata de 2007 si reprezentand 42% din totalul importurilor lumii. Daca scoatem din calcul comertul dintre tarile Uniunii, valoarea importurilor UE este de 23,9 miliarde de dolari de la furnizorii din afara UE. Chiar si asa UE ramane cea mai mare piata din lume, cu aproximativ 28% din valoarea importurilor lumii. Cifrele pentru anul 2009 indica o tendinta descendenta a importurilor din UE, cu o scadere de 7% fata de 2008. America Latina si regiunea Caraibelor continua sa mentina un sold pozitiv net in domeniul comertului international cu produse piscicole, la fel ca si Oceania si tarile in curs de dezvoltare din Asia. Din punctul de vedere al valorii, Africa a fost un exportator net incepand cu anul 1985, dar este un importator net in ceea ce priveste cantitatea, reflectand valoarea unitara mai mica a importurilor (in special pesti pelagici mici). Europa si America de Nord sunt caracterizate ca zone deficitare din punctul de vedere al comertului cu peste si produse piscicole, si mai ales in domeniul speciilor de mare valoare, cum ar fi de creveti, somon, ton, pestele plat, bibanul si dorada. In schimb ele exporta cantitati mai mari de peste cu valoare economica mai redusa.