Familiile împart totul. Ele împart spaţiul de locuit şi momentele petrecute în timpul meselor. Împart aspiraţiile, visele, realizările şi eşecurile. În lumea dezvoltată sau în curs de dezvoltare familiile de fermieri beneficiază şi de avantajele împărţirii sarcinilor de muncă în cadrul gospodăriei. În fapt, cu mai mult de 500 de milioane de ferme de familie în întreaga lume, aceasta este cea mai predominantă formă de agricultură pe care o cunoaştem, iar acest lucru este legat în mod indiscutabil de securitatea alimentară la nivel mondial. În mod ideal, atât bărbaţii cât şi femeile ar trebui să aibă accesul şi sprijinul necesar pentru a gestiona şi a desfăşura activităţi agricole şi de procesare a hranei, iar copiii lor ar contribui la munca din gospodărie prin activităţi adecvate vârstei lor, numai după timpul petrecut la şcoală şi la joacă. Fermele de familie au un rol esenţial în asigurarea durabilităţii mediului înconjurator şi în conservarea biodiversităţii. Ele sunt integrate în reţelele teritoriale şi în culturile locale şi stimulează economia locală prin cheltuirea veniturilor lor, mai ales în piețele locale și regionale. Cu toate acestea, mai mult de 70% din populaţia care se confruntă cu insecuritatea alimentară este formată din fermele de familie din zone rurale precum Africa, Asia, America Latină şi Orientul Apropiat. Aceste familii nu îşi pot atinge potenţialul maxim de producţie pentru că nu au acces la resurse naturale, credit, politici şi tehnologiile moderne de care au nevoie. De aceea anul 2014 a fost declarat Anul Internaţional al Fermei de Familie. Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Alimentaţie şi Agricultură a fost invitată să faciliteze implementarea acestui program, în colaborare cu Guvernele ţărilor, Agenţii de Dezvoltare Internaţională, organizaţii de fermieri şi alte organizaţii relevante ale Naţiunilor Unite precum şi alături de organizaţiile non-guvernamentale (ONG-uri). Aplicând politicile agricole, de mediu şi sociale corecte, fermele de familie pot contribui substanţial la eradicarea foametei şi sărăciei protejând în acelaşi timp mediul înconjurător şi asigurând dezvoltarea durabilă.(Biroul de Pres[ al MADR)